Poezie
uitări din copilărie (2)
(iar-ma-roc)
1 min lectură·
Mediu
din versuri vechi strâng oase mici în suflet-săculeț
pe ochi-tarabă vând în zori cuvinte fără preț
un La de fericire schimb pe-o întristare goală
de stele coapte și fierbinți mă-nșel că am o poală
sau poate contratimp primesc un vis la gând de două
îmi scarmăn și îmi împletesc o iarnă mult mai nouă
de râs se strâmbă toți copacii de fericiri deșarte
o nouă vară va veni cu păsări de departe
voi face bulgări moi de zbor zvârlindu-te-nzeire
și voi strivi călcând minuni pe umbra fără fire
vor fi zăpezile rai alb cu scrâșnete de dinți
se vor muri să ne colinde copiii din părinți
vom pune porțile în drum zgârciților cu duhul
atâtea pozne va să facem ni se va duce buhul
vom adormi târziu-devreme la gura unei sobe
și flăcările ne vor spune povești cu vânt de vorbe
am fost prin lume sau n-am fost sau a fost o părere
ne va rămâne-n lume versul ce tot mai multe cere
012.037
0