Poezie
povestea unui incult ajuns…
2 min lectură·
Mediu
am legănat pe buze prunc cu ochi felini de bicicletă
aveam pe stângul liliac în dreptul zdreanță de șosetă
cum pedalam noi amândoi rupând bordura mizantropă
drept între coarne ne-a ieșit îndoliat un cap de popă
figura lui de caolin s-a spart nici nu-i venea să crează
că stâlpii morții pot și ei ca isaia să dansează
l-am luat pe cadru și l-am dus la cimitir dar unde alta
n-aveam mașină să-i cioplesc din vâna ei cruce de malta
și mi-a trecut prin cap așa nietzsche mai mult nici mai puțin
să văd de straiul lui îmi vine botezul trupului cu vin
ah doamne pielea mi s-a strâns precum o molie în faclă
și gura mea avea miros de mortăciune-n altă raclă
vedeam grădina primăverii în care-am învățat să merg
simțeam toți șerpii nevederii mințindu-mi pasul meu întreg
pușcam cu volbur licuricii că ei de ce și cum scânteie
printre uluci adulmecam parfum suav ca de femeie
așa mi-a fost de dor să plec m-am dus pe străzi întunecate
m-am afundat cu chiu cu vai în crăpături înamorate
cam cât ar ține un potop spre patruzeci de nopți și zile
și m-am aflat mai greu cu mine ca ăle mame de copile
simțeam un munte-n piept crescând vulcanul erupea cu anu
și fiindu-mi singur la botez pe loc m-am poreclit munteanu
așa mă știu ai mei străinii la fel și moartea îmi va spune
hai impostorule de popă să plați dobândă pentru nume
002.251
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 243
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “povestea unui incult ajuns….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/149862/povestea-unui-incult-ajunsComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.