Poezie
egoismul altruismului artistic
erraticire
1 min lectură·
Mediu
cine crede că nu poți rătăci din prea multă dragoste
încă nu s-a născut
nu există împlinire decât în căutarea de sine în altul
măcar unul dintre noi și-ar vinde cărțile sau hainele
preferate pentru
zâmbetul unui copil - poate cea din urmă îndestulare
a unui muribund
abluțiunile ne dezvelesc singurătatea netămăduitoare
buchete de flori
dăruite văduvelor
propriul meu vis este propriul meu lanț nici un stăpân
nu îmi desface
zgarda agoniei
cândva gâfâiam ca un ghiocel penetrând sexul zăpezii
neînțelegând viul
mocirlit de spermă
în lacrimile încă nemuriților bucatele pomenii arvunesc
viitoarele nunți
circul botezului
mi-aș fi putut iubi
semenii numai în absența onomasticii însuflețind stingând
jarul întrupărilor
tandrii desfrânați
sărutând coapsele cimitirelor lăbărțate tremurând așteptare
căldură duhnind
abia astfel înțeleg de ce păsările găsesc zborul lung o trudă
cântul împerechere
îmi voi incendia mâinile și voi zbura cu flăcările caligrafiei
curcubeu de zăpadă
dezvirginând zenitul
îmi voi smulge limba cu dinții cerându-vă semeni neiubiți
să vă fie lumină
de lumea cealaltă
002180
0