Poezie
mad.no.anu.munte
1 min lectură·
Mediu
cuvânt – căruță – coviltir
sub roți de timp cățeii latră
la caii mei pe drum ce saltă
vărsând butoaiele de suflet
călătorite păsări beau
din baltă stropii de sudoare
le cade dintre aripi soare
rodind semințele de cântec
în alergare alte care
le depășesc trase de boi
se vor ajunge mai apoi
fără să fi pierdut din sine
sau am gonit ca în potop
să umplu forme rupte-n mal
de mor mă sunt lichid vital
ce-a înecat în cuiburi vechiul
mă veți sorbi spre patruzeci
ca ararat ieșit din apă
vă va părea lumea mai largă
de veți afla măslinul frânt
veți pune stâncilor coroană
abia pășindu-le piciorul
veți face coadă cu urciorul
să nu zburați iar însetați
pe mine m-am născut din peșteri
ecoul meu cântați uitați
în vadul sângelui surpați
oricare moară părăsită
vor alerga spre soare caii
se vor albi rufe-n vâltoare
iar crucile din calendare
vor necheza sfinții cei noi
002.060
0