Poezie
șoareci și șoareci
(poveste cu dinți)
1 min lectură·
Mediu
cu cleștele! aș smulge orele din ceas
(tăceți… tăceți! doar ascultați…
cum roade!)
apoi aș aștepta docil să se întoarcă Tata să îmi predice
despre cum eu am încetat să îmi mai fac curat în cameră
și-n viață
cui? voi lăsa prin testament frânturi de limbă
secunde răsucite spre-nceput
caligrafia trecerii fără de urme
a devenirii moarte în Cuvânt
îți vine într-o zi nu înțelegi prea bine ce
dar îți procuri unelte
măsori sapi tai și potrivești la propriul cuib
adânc tot mai adânc încât târziu realizezi că nu
vei reveni la suprafață
ești istovit și te întinzi între vedenii
doar pentru a le ține de urât
023.335
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “șoareci și șoareci.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/14060037/soareci-si-soareciComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VM"rostul" este o componentă esențială a existenței umane; o componentă care invariabil scapă înțelegerii; poate că așa și trebuie, altminteri nu am putea ridica bolovanul și urca din nou muntele; desigur, aici am încercat să inversez puțin orizontul, bolovanul e chiar spiritul nostru pe care ne chinuim (zadarnic) a-l scăpa de subterană.
mulțumesc, Tea, pentru cuvinte.
0
despre cum eu am încetat să îmi mai fac curat în cameră
și-n viață"
Cand incerci adancul n-ai sansa curateniei, o stii asa de bine ca ne faci complici.
Cuvantul intra sub condeiul tau (aparent) fara efort ...de aceea atata Poezie.
Bucurie a lecturii,
Tea