Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

desfrâu genetic

2 min lectură·
Mediu
ipocrizia ipocriziilor totul este ipocrizie
fețele nu s-au schimbat niciodată
masa musculară cel mult dar chiar și ea primește tot felul de compensații
viața e o femeie care te înșeală cu orice bărbat
în schimb îți jură
că ar face copii numai pentru a te multiplica
fără codul tău genetic speciei i-ar crește din nou coadă
ar redeveni sinceră
s-ar sinucide doar pentru că invidiază morții ce se complac în netulburare
ce? vei lăsa copiilor de sex feminin
vor fi? mândri de numele purtat sau căsătoria va fi pur și simplu prilej
de rebotezare
înainte de nașterea lor erai al nimănui
coborai acolo unde pământul avea o aromă irezistibilă
cu rucsacul tău militar de care atârnau foaia de cort
toporul bocancii și ceaunul
nu te cunoștea nimeni dar toți știau că ești în căutarea unei peșteri erai
un bun prilej de pariuri
au încetat de multă vreme să se mai jeneze de viciul lor
toți făcuții devin mai devreme sau mai târziu pariori
iar fericirea e stearpă
nu mai naște pe nimeni
așteaptă la nesfârșit excursionistul care răstimp probabil s-a căsătorit
iar soția probabil i-a dăruit copii ascunzându-i rătăcirile
dacă-i adevărată Învierea aș vrea să port numele unui râu
în care fecioarele să se scalde goale despletite și ultima oară
032.692
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
210
Citire
2 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “desfrâu genetic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/14059687/desfrau-genetic

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@elena-katamiraEKelena katamira
Imi place cum curge acest poem, desi nu sunt sigura ca i-am prins toate aluziile; e ca un deget acuzator si deznadajduit, desi nu suficient de. agresiv , indreptat catre regizor. Un dor de ceva de dinainte de inceput si o dorinta de un alt ceva de dupa sfarsit.
0
@elena-katamiraEKelena katamira
Va. Va . Va. Nu stiu ce a fost in capul meu:))
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
ce-mi faci tu mie; tocmai mă decisesem să șterg textul :)

s-au înmulțit minunile (copiii), motiv pentru care (probabil) adulții au tăcut; toți avem rătăcirile noastre, înstrăinările, dar chiar mă bucur că "estem" din nou; desigur, nimic nu mai este ca odinioară; poate chiar și a fi aici tot rătăcire este; în fine...

aici, "dor de ceva de dinainte de inceput si o dorinta de un alt ceva de dupa sfarsit" ai fost foarte în sens; singura excepție este că nu e un reproș; e doar o privire "din afară" asupra propriului drum; cât despre ce este sau ar putea fi "după sfârșit", sincer, nu prea îmi bat capul, are cine; eu imperfect m-am născut, imperfect voi pleca, prin urmare nu mă consider capabil a înțelege perfecțiunea.


mulțumesc.

același,
Vasile Munteanu
0