Poezie
1308
1 min lectură·
Mediu
cocoșul stă-n fereastră nu cântă leagănă
culori cum bate vântul și-i crește soare-n ochi
încă visez la oameni ce primii au zvârlit
cu piatra înspre dânsul doar provocând tăcerea
ieri nu aveam în curte vreo paseră nici câine
oglindă-mi era poarta lucind viclean în ploaie
din cer cădea rugina amestecând dulceag
această adiere venită din departe
ceva magic supraviețuiește în mine îmi spun
privind întins pe spate stelele cum se sting
hai, Dante, că nu e de tine! ridică-te intră în lume
îmbracă-te în lumina acestui Paris
002.168
0