Poezie
ergatoid
2 min lectură·
Mediu
oricum însuflețim un mușuroi
fiecare trezire fiind minune sau pur și simplu minciună
chiar și aceste cuvinte univoltine depun
ouă de ordinul milioanelor
nimeni nimeni nu va putea numi mlaștina
pe care o vor forma pe hotarul dintre grădini
organe și sentimente ale anotimpului insuficient
înserarea scrijelește chipuri
firimituri de timp atârnă indecise de părul bărbilor
cum mi-aș mai trece palma peste chipul obosit dacă
n-ar exista bătăturile
care îmi amintesc la fiecare atingere
că nici eu nu sunt altfel
am învățat a mă juca a citi a fugi de acasă probabil
pentru a rătăci între atâtea cărți și atâtea femei
la început
câteva fructe și-un pumn de apă fără să-ți pese
al cui e pământul de sub înșelătoarea potecă
mai apoi
întâiele case
fumul din horn
și blestematele garduri îmbibate
de-un duh al asfințitului cu feromoni
dacă vrei să ucizi un om
ții sub braț un ziar împăturit și începi
plin de compătimire a-l vorbi de rău sau a-l lăuda în exces
a-i expune
la mesele altora măruntaiele
vor crede că el a provocat sugarului plânsul în leagăn
diminețile trezirii în alt trup în alt timp în alt loc
sau chiar
viermele din mărul lui adam
furnicile moarte în mușuroi
sunt întotdeauna târâte afară
și mâncate întru perpetuarea
sfântului miros al urmelor
002429
0