Poezie
amintiri despre urma din vis
(iarnă de eu)
1 min lectură·
Mediu
tăcea o urmă pe zăbrea
sau luna poate se lunea
mai așezat mai liniștit
decât o lamă de cuțit
pe tatuajul rupt în zid
un cap de mort rânjea livid
și se lovea în zbor de cruci
și de zăvor și de uluci
săreau scântei din balama
întredeschisul se-nchidea
cu răni de piele peticită
cu mielină ispitită
își molfăia din sine osul
lucea încremenit frumosul
cu horcăit de beregată
cu vise de a fost odată
sedat cu răzvrătiri de crin
vulgar puțin și sfânt puțin
tot căutându-și spini pe trup
îi curg din gură pui de lup
și prin zăpadă un alt drum
lucește luna nu-știu-cum
mai așezat mai liniștit
în viața-n care am murit
002278
0