Poezie
omul din oglindă
(thalesiană)
1 min lectură·
Mediu
ce-aproape-mi sunt ochii
aievea mă văd
sunt ultima apă-n oglindă
copiii din mine omorâți în trecut
țin mâinile-n aer să prindă
o sfoară ce-atârnă
de-un cur ca de clopot
ce bate în lume fecale –
e-o slujbă și asta
cu taxe la stat
și morți cu scutiri medicale
am răni pe cuvinte
pe limbă am răni
sunt pielea de drac ce nu crapă
ce suflet intens
ce suflet puțin
în rest sunt doar apă
trec mâna prin aburi
oglinda dispare
rămân suspendate cuvinte
aievea mă văd
ce-aproape-mi sunt ochii
și ziua de astăzi mă minte
002245
0