Poezie
ciorile vopsite din holul muzeului de ceară
1 min lectură·
Mediu
din istorie am învățat numai cum se folosește camera foto.
un zâmbet declanșează blițul. carnea împietrește. holurile
muzeelor răsună strident. prin aparatul de aer condiționat
pătrunde miros de ceară. pentru moment îmi vine în minte
gloria vopsiților blond din naționala de fotbal a României.
anul nu contează. în ciuda aparențelor ratarea nu are semne
particulare. deși mă simt înduioșat nu am trimis niciodată
bani copiilor bolnavi din campaniile mediatizate. situația
materială mi-ar fi permis uneori. chiar dacă rar. motivul
real este că nu m-am simțit niciodată suficient de sincer.
puțini știu [că în realitate Deșteaptă-te, române este] un
cântec de leagăn. gaura din drapel a jucat rolul de țâță
absentă. din cauza căreia interpretăm un rol secundar în
noua serie a serialului pentru televiziune: Praf. Lapte Praf.
ONU NATO FMI Banca Mondială UE Agenția Spațială
Codex Alimentarius ș.a.. fără număr. curve cu statut de
mamă vitregă. cărora această încă țară le este femeie de
serviciu. pe nume de alint Cenușăreasa.
în definitiv dorința acestei fete este una extrem de simplă:
să locuiască mai departe în casa tatălui.
care tată
nu
este nici mai bun și nici mai rău decât oricare om.
002.273
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 191
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “ciorile vopsite din holul muzeului de ceară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13971593/ciorile-vopsite-din-holul-muzeului-de-cearaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.