Poezie
nu spun
(abia în ochii tăi văd norii)
1 min lectură·
Mediu
că trupul meu n-a odihnit într-un alt trup
cum odihnește râul peste orice piatră
și-apoi cu pielea astfel limpezită
își poartă-n lume unda mai curată
tu ai rămas fătuca ceea tot provincială
cu gleznele zglobii și cu surâs blajin
pentru ai cărei ochi m-am abătut din curs
și curg spre cer de-atunci puțin câte puțin
abia dacă ne-ntârzie hârjoana sub aluni
dăm chiot când se-adapă lighioane
din însetarea lor cumva bizar
ne potolim pe rând și somn și foame
dar toate au pătruns în sânge m-a cuprins
o încornare cu luciri de seară otrăvită
iar norii s-au lungit în jos înțurțurând
o lună mare cât un ochi de vită
002.664
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “nu spun.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13963291/nu-spunComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.