Poezie
busolă aburi săpun
1 min lectură·
Mediu
sunt cartea uitată cu nepăsare în baie
îngălbenită scofâlcită acoperită cu amprente de săpun
din când în când un oarecare fără de hârtie
îmi rupe din pagini zâmbind cunoscuților mai curat
a doua zi încă din zori o mână nevăzută mă rescrie
otrava sângelui vindecă sub unghii piciorul de șarpe
și mă zvârle sub formă de semințe de busuioc
în cinzeaca tuturor cretineilor lustruiți pe la edituri
nu caut să vă mint nu-s mucenic și nici vreo calfă
chipul – un calendar de vicii – mărturisește împotriva-mi
dar cu atât mai mult ar fi inutil să îl salvați
pe robinson crusoe de pe insula sensibilității
și-a pierdut mințile! veți căuta să convingeți pe alții
și-a pierdut
parâmele acestea cu ajutorul cărora negreșit îl vom lega
- la civilizație cu el! la băi și la aburi!
cum își permite să ignore clăbucul?!
de-aceea trec pe bulevard târând o barcă
m-ajută trei prieteni: un porc un câine și-un măgar
prețuitorii de vâsle ne oferă din când în când apă
îi refuzăm – nu știu de ce dar ne-am lăsat de băut
împreună
nu-mi cereți să schimb ceva animalelor pe care le scriu
în voi e tot ce n-aș putea să fiu
002445
0