Poezie
Săptămâna loseărilor
5 min lectură·
Mediu
luni: pan-optIc
nu mă mai încap lucrurile nici măcar
rablele dezmembrate
pe axul drumului marcat întrerupt trece o roată
ca un ochi de ciuvică ieșită înaintea așteptărilor
încotro frison de pe spate lepădat de urechi
toate urmele sunt șterse amintirile vechi
ca ale unui negustor de iluzii
i lose ii
Myself mă caută prin târgul de vechituri
la intrare portarul sparge o ceapă cu pumnul alb
sau o tigvă de miel născut prin polenizare
trece strada o broască țestoasă cu o pâine
-n spinare sau poate e praful pe care uleiul
de pe jos l-a transformat în cocă iar soarele
negânditor ca orice soare
(atât știe atât face)
îl coace neselectiv
țiganii joacă table:
marț-y-ene ida a supt ochiul autorului
sprijină-mi sexul pe circumvoluțiunile orei
port în piept insula care se numea
atlantida
îngerii prizează norii
vom rămâne fără ozon@e-chstas-y.com
îmi vând sandalele pe o sută de rom
ân-i-a este clinica mea de intoxicare
marți: autobiografie
trudesc a fi
nici măcar nu îmi suport existența
ling pereții sau poate e curul ploilor
mă liniștește
tratamentul cu manoli anonimi
și cu porți de fier care scâ-â-ârțâie
i-e-i-e-i-e- i-e-i-e-i-e- i-e-i-e-i-e
îmi vâr
mâna pe nas îmi scot creierul
presupun că ar putea fi orice
o flegmă o smochină uscată
sau un avorton în formol
din cine ai ieșit mă fochetanule
deasupra păsărilor e un ochi gol
deasupra ochiului e un gol gol
deasupra golului
e deasupra
i-e-i-e-i-e
miercuri: menaj-a-trois
trupul tău juisează tangențial aurei
un înger
ține perna sub șezut înălțându-ți bazinul
culorile se schimbă greu ca vinul
spasme îndelungi
ne lingem gleznele rotunde ca trei
bulgări de sare
sexul nu ar trebui să slăbească
reține apa în organism
ne transformă ochii în pastile de iod
și gura în candelă grizonată
adam era păr raiul a rămas chel
eczema cunoașterii i-a mâncat pielea de box
scarpină-mă pe burtă
mai tare îți spun
să omorâm puricii care se împerechează
cu sughițuri
semințele etichetate cu sinele meu
se plimbă cu liftul nu le e teamă
că vor rămâne blocate
ideile nici visele nu vor ști niciodată
(nici măcar prin analogie)
ce înseamnă pennis captivus
respiri din ce în ce mai neritmat
îți miști brațele ca un fluture obosit
fără nici o expresie pe chip apuci perna
de un colț ți-o așezi sub cap închizi
ochii deschizi gura: ai terminat?
prin tavan ejaculează un înger viril
joi: mi se făcuse dor de mine
felii de pâine rotunjesc palma umilinței
întinde masa
doamna mea
și dă-mi de pomană un codru fierbinte
e strâmbăta morților și noi tăifăsuim
precum frații
pe întuneric înainte de culcare
tu crezi că mama știe despre noi
mă întrebi
eu tac de parcă ți-aș spune: ai grijă!
nebunia
se cere bănuită zadarnic ești sincer
poezii prin oraș mai recită golanii
și tu nu mai ai vârsta halbelor
de cuvinte – i-ai dezamăgit:
nu se așteptau să nu te faci
mediocru
nu știu ce s-a întâmplat cu el a apucat-o
pe căi greșite
am auzit-o plângându-se de tine vaietul
îți ștergea rândurile cărții pe care o scrii
un om fără jurnal
e un muncitor al vieții ultima zi
rânjește totdeauna pagina goală
îmi scot adâncimile ponosite scămoase
ce suflet murdar – homerice tălpi!
la balul acela
din străinătate
sărutam pe furate mincinoșii pe bărbi
te-am uitat băiete – uita-te-ar relele!
vineri: necrolog
tăiați-mi capul și lipiți-l
pe un plic
căutătura ține loc de antet licărul
de pe iris
este autoadresat zvârliți-l
în prima cutie
poștală de pe stradă
lingeți-mi
pleoapele scuipatul lipește
e bine
să nu-mi citească oricine vârsta
rupeți-mi zările voi deschide
pumnul
va ninge
din ultimul suflet ultima oară
în piept mi se coc pocnind castanii –
ce aromă!
florile de plastic strâmbă vizibil
din nas
sărut-mâna moarte (hoașca dracu!)…
nu m-aud și mă dau de gol
într-un glas
la fel m-a adus și mie poștașul:
bine, bre, după atâta timp?
la noi se mai fac și încurcături,
dom’le dragă,
rachiul e din ce în ce mai mult
și mai prost
pleosc!
(m-am scăpat în băltoacă)
verso: ochiul
sâmbătă: am-abilități (evident, balcanice)
am fost colegi? se poate…
nu e reuninune?
cad păsările blegi
și nici măcar nu-i toamnă
(mai dă-te-n morții mă-tii!)
(ce s-a ales de tine…)
copii? servici? nevastă?
al cui e aparatul ce-l porți
mereu la gât?
(ce gâtu’ mă-tii-ntrebi?
te-n gură de urât!)
ce obiectiv mobil (la donna;
e poi more…)
dar cum să vezi prin sticla
de bere fumurie
(hai, marș, odat-acasă!
te-n cioc și în chelie!)
bodegi! bodegi de plastic
cu mese xeroxate
cu scaune turcești
veceu turcesc (cișmele!)
pe mese
halbe sticle și limbă de cățele
cade o pungă de gunoi
acu’ nici mort nu mai am liniște?!
(cine pula mea e ăsta?!)
domnuuu’, cafeaua…
duminică: antipoezie, antimotivație, antiorice
dacă m-aș putea privi prin gaura
curului
m-aș sinucide căcându-mă pe ochi
mă abțin din solidaritate cu morții
clinici:
poate că la capătul intestinului gros
e raiul
să-mi scrie și mie cineva
la care capăt
012.183
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 819
- Citire
- 5 min
- Versuri
- 177
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “Săptămâna loseărilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/139294/saptamana-losearilorComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FL
FLFLORIN LEAHU✓
nu pot sa spun de ce mi-a placut aceasta poezie, dar ar fi o profanare ca cineva sa incerce sa explice acest lucru
0