Poezie
munteanu, timpul trece
(contrapunct)
1 min lectură·
Mediu
mă aspotrofa învățătoarea – intuiam că îmi spune nimic
nu știam încă să îi răspund că oamenii trec – timpul
nici măcar nu există
involuntar gândesc înainte de platon
(la fel de involuntar) am citit... nu mai știu ce-am citit –
atâtea spirite mă populează încât cred
că singur dumnezeu mai poate să-i suporte
am aură de latifundiar pe dicționare
adeseori stilat dar și vulgar
așa cum de altfel sunt nu pot juca
în roluri pentru care n-am scris nici un scenariu
primesc orice-ntâmplare cum ai primi buchete
de flori pe care niciodată
nu le-ai știut numi
vs
astfel parcurg trecutul cu pași de rătăcit
într-un pronaos rece aprind doar lumânări
la morți și vii – totuna – nu știu cine mai trece
cu mine peste pragul ieșirii în intrări
câți nu ați stat ca mine pe poduri după ploaie
cu gleznele scăldate de apa fără drum
aș fi-notat în lungul pământului spre mare
dar înotând cuvinte știam că nu am cum
vs
nu poți din poezie hrăni copii cu pâine
îndemânare-nseamnă să-ntinzi păsării laț
și când auzi o notă ce-ai vrea ca să rămâie
tu mai vârtos să-nfășuri frânghia pe grumaz
002683
0