Poezie

cuie de sticlă

1 min lectură·19 mai 2005

Mediu

în palme sticle ne-au bătut poete

pămantul ne-a băut amestecat

din tine boabele de rouă veche

din mine mustul încă necântat

oțet ne-au pus la setea de cuvinte

în loc de buze muște ne-au crescut

duhnea sub carne cerul de otravă

iar gura ca o piatră de mormânt

în spate te-am cărat pân-la răscruce

târât printre gunoaie printre flegme

în coaste nimeni îți făcea un semn

în trunchiul spart în mii de lemne

altarul cerului cu lumânări aprinse

trosnea și își zvârlea sfinții în gol

podelele se încâlceau în barba

cazută peste pieptul nostru gol

doar ipocriții au să-și rupă haina

pe care noi am dăruit-o la sărmani

băiete înc-un rând de cioburi

în palma care n-a gustat din bani

apoi vă strângeți împrejur că noi

ne vom lăsa târâți fără de plată

și nu plecăm și nu plătim

minciunii nebăute niciodată

002.180

Vasile Munteanu. “cuie de sticlă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/122523/cuie-de-sticla

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.