Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

anonimia aestetica

2 min lectură·
Mediu
oare soarele dă din coate printre stele
să ajungă soare
o mare de anonimi ai josului convențional
o mare de anonimi ai susului convențional
toți anonimi în-jur-fără-mprejurul infinit
și între ei sorii sunt anonimi
și între anonimi anonimii sunt anonimi
strălucire are numai anonimul
care nu seamănă prea tare cu nimeni
cel mai anonim dintre toți
este acela care este la fel de anonim
în fiecare zi
născut bătrân
îmbătrânind tânăr
și numai astfel duh-nind
ca un tată în fiul care-și devine tată
tată și fiu anonimi ca niște sori
de-jur-împrejurul oricărei limite
tată scrisului meu
fiu simbolurilor mele
duh numelui meu anonim
centru gravitațional
tuturor taților și fiilor
care au purces
din răsăririle și asfințirile mele
coborâte din întuneric
împreunate lumină
strigându-și tăcerile
cu litere de cer
aceia care vor să mă înțeleagă
să citească norii
aceia care nu vor să mă înțeleagă
să citească norii
și afirmându-mă
și negându-mă
își vor deveni proprii anonimi
pe aceștia voi-voi să îi înțeleg
pe aceștia voi-voi să nu îi înțeleg
și afirmându-i
și negându-i
acestora citi-le-voi literele de cer
soarele este ochiul păsării mute
cerul este plămânul păsării mute
numai în-ființatul în-științatul în-trupatul
este mâna cu infinite degete
scriind cartea singurei lumi anonime
cum un nou-născut își trezește părinții
cu plânsu-i
nu lacrimile spun sufletului: eu
sunt mama mea
sunt tatăl meu
sunt fiul meu
vibrând în peștera urechilor
ca un ecou anonim
cineva este nimeni
nimeni este cineva
nimeni este nimeni
anonim fiind
sunt
012.610
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
244
Citire
2 min
Versuri
59
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “anonimia aestetica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/121996/anonimia-aestetica

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@auroraAaurora
Ted. Nu pot decât să fiu telegrafică. Placut mult. Silită de timpul necruțător să plec cu trenul de dimineață cercetam solul de sub fereastra camerei și nu găseam urme.
” aceia care vor să mă înțeleagă
să citească norii
aceia care nu vor să mă înțeleagă
să citească norii
și afirmându-mă
și negându-mă
își vor deveni proprii anonimi ” este partea care mi-a plăcut cel mai mult. Când o să ajung steluțară, promit să dau prima stea pe acest poem. ( dacă editorii o să considere ca sunt buna de ceva )
0