Poezie
păcală vânător universal
1 min lectură·
Mediu
de mâine nu-mi mai spargeți ușa
o să cădeți de sus în gol
mi-am luat cu mine toată casa
pe care-o are-un călător
petice vechi de hârtie
un creion ascuțitor
parpalacul vară-iarnă
cortul sacul și-un urcior
un caiet al lui da vinci
patru cărți în buzunare
marile literaturi
parcă-s puncte cardinale
aud că-n munții vechi mai umblă
un urs cum nimeni n-a văzut
de nu m-oi piedica prin cârciumi
pe botul negru-am să-l sărut
îmi va zâmbi atât de alb
din capul mare dat pe spate
voi scoate cărțile să-i spun
că mormăitul n-are moarte
și totuși dacă va mușca
smulgându-mi brațul și rărunchii
eu știu că-n taincul frunziș
da vinci-i va picta genunchii
și casa mea cu ușă lipsă
o prinde-n gheare să vă strângă
și ursul românesc să intre
în arta lumii ca în strungă
012.656
0
poate ca de maine.
cine mai stie.