Poezie
flăcări de nisip
(fata morgana)
1 min lectură·
Mediu
între liniuțe și bastonașe caligrafiate progresiv
visam cum îi cresc sânii codanei din prima bancă
atât de nefiresc încât
ieșeam dintre ei prăfuit de speranțe
ca un monte cristo grizonat
oricare iubită
sfârșește prin a fi cămilă cocoșată de lapte
poartă în spate samare de fidelitate
în părul tuns
pustiuri nemărturisite de tristețe
când doarme îi cuprind chipul și o strig:
Ateși!
femeia mea înveșmântată în magnolii
căprii șoimi cutremurându-ți arcul
sunt mult prea sus
să îi atingă vreo săgeată
vânătorile acestea s-au demodat
suntem sărmani
ne facem credit pentru armuri evazate
sforile sunt de unică folosință
iar chitara
e scut sau poate un sicriu
adăpostind năluci de rezonanță
fiecare pas e astfel o cangrenă
fiecare vis amputat face din noi
ologi sănătoși
e adevărat putem visa mai departe însă
fără picioare nu atingem
nici un drum
pe buze îți cad fire de nisip
Ateși!
cât de înalt te-ai colorat în fără sete
atât de mari ți-s sânii iar prin plete
și azi mai scriu
cu degetele moi
002252
0