A lu\' Butirez

Eu nu l-am cunoscut pe a lu\' Butirez. Socru-meu, da. Și mi-a spus povestea: Era un om sărac. Umbla neras și părea murdar. Crescuse o fată de suflet, Care s-a măritat și l-a lăsat singur. Nici nu se știa din ce trăia. Dar era viu și umbla. Prin sat și pe la biserică. Trăia într-o casă de paiantă Cu o cameră, Cu lut pe jos. Avea un pat de scânduri, Pe 4 pari înfipți în pământ. Dormea pe o saltea de paie. Acum creștea vreo 2-3 porci. \"-Mă, a lu\' Butirez, nu te plictisești Singur, mă? -Nu, mă, Vasile, că mie îmi vin cântecele.\" Așa a rămas vorba în sat- \"De singurătate, îmi vin cântecele Ca lu\' a lu\' Butirez\" \"-Și ce-a mai zis?\" \"Auzi, n-ai 100 de lei, că mă duc la biserică Și ți-i dau când mă întorc? -Da\' ce-ți trebuie mă, bani, Că doar nu te duci la cârciumă? -Nu, mă, că nu pun strop de băutură în gură. Da\' altfel cântă omu\' în coru\' bisericii Când știe că are un ban în buzunar.\" Când a venit fata să-l ia lângă ea la oraș A intrat în casă, a luat salteaua Și a aruncat-o la porci. Apoi a plecat la fântână să aducă o găleată de apă Și când s-a întors,ce să vadă? Umblau porcii cu sutele în gură. Se albăstrise curtea mai rău decât Trezoreria de stat. \"-Ei, ce zici, mă, Vasile?\"- M-a întrebat socru-meu, că pe mine Tot Vasile mă cheamă. Apoi a plecat cu tot cu întrebare Lângă soacră-mea, Lucreția Dumnezeu să-i ierte!