Poezie
Ics
1 min lectură·
Mediu
Se așezase în fața mea picior peste picior,
țigara tremura în mâna sprijinită leneș
de marginea curcubeului.
Știi de unde vin norii?
mă întrebă zâmbind în timp ce fumul
i se răsfrângea din gânduri.
Te-am văzut ieri împletind înserarea
în funii de lacrimi,
i-am spus într-o doară.
La nesfârșit,
scrumul cădea în viscol incandescent
pe podeaua sufletului.
Apoi vocea lui mi se înfășură în jurul tâmplelor
fecioară de fier
strângându-mi durerile în mănunchi medieval.
Lipsite de ecou,
silabele ritmau bătaia
de ceasornic bătrân.
Eu nu exist -
vorbele se rostogoleau
înecate în pâclă.
Te înșeli, nu eram eu.
Ai privit, fără să vrei,
în oglindă.
022.775
0
Felicitari!
Cu prietenie,
daniel