doar muzica
doar ea mă pierde
doar ea mă duce
mă răvășește
și mă adună
mi-e mamă bună
îmi scoate sufletul
plînge și rîde
și-mi zice:
te-aș duce,
dacă ai vrea
în lumea mea
și eu aș
este frumoasă nebuna, aș spune,
îi șade bine înconjurată de lume.
cu forme clare,gîndire concretă
orice ar face nicicînd nu regretă.
e obsedată de bani și putere
bărbați, mașini, aventuri si
Puncte gri și puncte negre
dansează, dansează
pe fondul alb din fața ferestrei.
Copacul nu plînge
ci doar așteaptă răbdător
să scape de povara aceasta.
Trimite toată osteneala ramurilor
ce ti-aș mai spune, să mă asculți!
dar tu treci prin mine
cu gîndul și cu fapta,
de parcă n-aș fi.
și urlu, să mă auzi
dar la urmă, urletul
devine un scheunat jalnic.
îmi iau avînt, mă zbat
Scîncetul tău de nou născut,
Orice amintire,
Toate culorile
Și nuanțele tuturor lucrurilor
De astăzi, de ieri și de mâine
Sînt acolo.
Fiecare gîză si frunză,
Fiecare strop de apă
Așa cum
Sfâșietor e țipătul durerii
Din inima jertfită pe altar,
Neînduplecat este blestemul
Sângelui ce picură în pahar.
Infiorătoare nebunia
Ochiului care sticlește în foc,
Cutremurătoare
Toamnă pămîntie cu ochi de frunze moarte,
Cu păr de pădure răvășit de vînt,
La ora tîrzie când te însemn în carte
Mi-ai pătruns în suflet mi te-ai scurs in gând.
Toamnă pămîntie neagră ca o
A trecut cineva prin locurile acestea
În urma lui a rămas o dîră de sânge
Sfîșietoare gemete se auzeau
În urma trecerii lui.
Era îngrozitor de privit și auzit.
A mai trecut cineva pe
Pe stradă trecea o femeie cu doi copii de mână.
Copilul din dreapta se strîmba la celalalt și făcea tot felul de semne obscene. Copilul din stinga incerca să se abțină dar căteodată mai răspundea
Mai presus de tot Iubirea Ta
Ce peste veșnicie se întinde
Mai presus chiar de durerea mea
E Iubirea Ta care ne strînge.
Ne adună sute de izvoare
Care spre Tine Doamne plîng
Precum rîurile
În ziua a șasea
L-a ucis pe Dumnezeu.
În ziua a șaptea a stins lumina,
A urcat în luntre și a adormit
Dar luntrea nu avea unde să-l mai ducă.
Ce părere ar putea să-și facă cititorul
pe
Dumnezeu nu mai vrea
Să se joace cu soldații de plumb,
De cînd m-a plămădit pe mine.
Decît mine oricare dintre ei
Este mai scump, stie bine.
Joacă-Te cu mine, I-am zis.
Sunt mai moale decît
În marea ochilor albaștri
Ce adesea valuri dau afară,
Zărind în adîncimi doi aștri,
Ea a căzut întîia oară.
Căzînd furtuni dezlănțuit-a
În marea ce se înfioară,
De valuri lacome înghițită
A
Sa născut azi.
E ziua lui de naștere ,
Este și ziua în care va muri.
Plăpîndul fluture de o zi.
Va zbura pe deasupra mlaștinei
Și poate vîntul sau un strop de ploaie
Îl va nimici.
În altă
Te aștept de o viață întreagă
Tu moartea mea frumoasă.
Din viața aceasta neagră
Si mult prea dureroasă,
Inspre nemărginire,
Tu pasul mi-ai răpit.
Tu ești o moarte blondă,
O fată prea
Noaptea cu cristalul ei întunecat
Șoptește somnului meu
Vise cu stele cenușii,
Spălăcite,decolorate
De vînturile anilor
Care vin dinspre iarna
Ce nu se mai termină.
Cucuveaua de la miezul
Puțină dragoste.
Un strop
aș vrea în schimb.
Din mine dragostea
se scurge
prin toți porii.
Iubesc tot ce mă
înconjoară
dincolo de limite
de rațiune
si de legi.
Durerea si ura
îmi
frate
spate în spate
sprijinindu-ne
unul de altul
doua armate am putea
ține în loc
împreună
iar cînd unul va cădea
în țărînă
celălalt
îl va urma
fără teamă
în moarte
Se lasă înserarea și calea înapoi
E lungă și vremea se strică.
Pe drumul spre casă vom fi amândoi,
De aici pleca-vom în pripă.
E viscol sălbatec, furia e-n toi
Dar ție să nu-ți fie frică!
Nu
Noaptea cea mai lungă
Dar pentru unii un an în plus
Este doar o povară în plus.
Copiii aleargă pe scări
Spre camera bunicii.
Artificiile mai înalte
Se pierd în ceață.
Lăsînd doar dîre de
nu sunt solist,
nici macar în cor nu sunt,
nici in culise,
nici în sală nu sunt.
sunt în stradă,
o piatră
pe care o lovești cu piciorul,
înjurînd.
ce vină am eu
că tu nu ai luat
Nu mă alunga!
Nu eu sunt durerea
Din inima ta.
Nu eu sunt neliniștea
Din sufletul tău.
Nu eu.
Dacă mă vei chema
Voi veni lîngă tine.
Voi fi copilul
Pe care îl mângâi pe creștet.
Voi fi
Cântă dumnezeiește.
Rămân înmărmuriți trecătorii.
Îi văd chiar și în depărtare
cum se opresc și ascultă.
Lui nu-i place muzica,
El o trăiește.
Pășește o dată cu ea în altă
VM