Poezie
Chiar mai adînc
1 min lectură·
Mediu
nu sunt solist,
nici macar în cor nu sunt,
nici in culise,
nici în sală nu sunt.
sunt în stradă,
o piatră
pe care o lovești cu piciorul,
înjurînd.
ce vină am eu
că tu nu ai luat bilete,
că nu ai găsit,
că nu ți-a permis
punga să le cumperi?
eu sint doar o piatră
dar am concertul meu
cu percuție,
în inima mea.
cu ritm
în sângele meu,
care mă ridică
în picioare.
îmi ridică mîinile
ca pentru aplauze.
cu toată căldura
pe care o simt
în trupul meu
aplaud.
alături de mine sunt eu
și eu
și eu
și cântăm
pe o singură voce,
dintr-o singură
inimă.
tu nu ai bilet,
nu ești invitat,
nu poți auzi,
nu știi.
la final,
în ultimele
bătăi
ale tobei mari,
mă închin
în fața
publicului meu,
pînă la pămînt
și chiar mai adinc.
002.397
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Mican
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 47
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Mican. “Chiar mai adînc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mican/poezie/14024370/chiar-mai-adincComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.