Poezie
Ochii nopții
1 min lectură·
Mediu
Noaptea cu cristalul ei întunecat
Șoptește somnului meu
Vise cu stele cenușii,
Spălăcite,decolorate
De vînturile anilor
Care vin dinspre iarna
Ce nu se mai termină.
Cucuveaua de la miezul nopții
Ce-și plînge soarta, cu ochii roșii
De lacrimile vărsate
La prohodul propriului vînat.
Lumea ca o fiară care încă nu s-a trezit
Ci doar mormaie in somnul agitat,
Intinzîndu-și ghearele ca o pisică leneșă.
Toate acestea și-au dat intîlnire
In visul funebru care nu se mai termină
In care deja am murit și tot nu mă trezesc.
001.601
0