Poezie
Ploaia
1 min lectură·
Mediu
Se întuneca clipa și simt iar furtună
Iar norii cei negri în ceruri se adună
Un ultim sărut și privirea din urmă
Din ochii mei orbi ,fac lacrimi să curgă
Te văd cum râzi, nepăsătoare parcă
Te așezi în fața ultimelor clipe
Pe ceruri soarele ar vrea din nou să se întoarcă
Dar plouă iubito, căci cerul te...plânge
Iar eu rămân aici, trist și fără gând
Înlănțuit cu lacrimi în umedul pământ
Plâng sau râd , sunt fericit sau trist
Ai plecat iubito, în ceruri, ești un vis
Amintirea ta în suflet mă cuprinde
Ascult tăcut și plâng, când cade ploaia
Și știu că niciodată nu voi înțelege
De ce plouă iubito, când cerul stralucește?
De ce se întunecă viața ?, când soarele răsare
De ce sufletul trist, e lipsit de culoare?
Plouă afară și e frig
Un ultim \"adio\" mi-a mai rămas în gând
E tristă iubito, lumea fără tine
N-are nici un farmec, nici o fericire
Mă arde lumina și ploaia mă seacă
S-a dus fericirea prin noroi și apă
Prin ploaie m-am născut
Prin ploaie vreau să mor
Dar de ce pleci , iubito?
Invață-mă să zbor
012805
0
LIM.