Vali Slavu

Emil,
Ce să spun? Ai dres-o de mă doare capul. Bine măcar că ai numit-o antigramă.

Nelu Gârda,
Nu divaga! Am înțeles că veniți amândoi cu colindul. Pe riscul vostru... :)

Doamne,-a ta lumină lină
Să pogoare-n orice casă
Și-ntr-o lume păcătoasă,
Fă-ne viața mai senină!

Am citit cu plăcere.
Vali

Cum nu ți le văd pe cele bune? Uiți că tu ai fost primul epigramist de care am dat pe acest site? Uiți că mi-am exprimat atunci admirația pentru epigramele tale?
Dacă veniți cu colinda, aveți mare grijă, să aibă colindele prozodia bună, că de sesizează urechiușa mea vreo aritmie, vă întoarceți amândoi la Cluj fără măcar o nucă găurită. Am zis!

„Pe Mircea Geoană și pe Crin
Aș vrea să-i sorcoviți din plin:
,,S-a sculat mai an
Bădița Traian...\'\'
(Bodea Emil Felician)

Observ că a trecut pe aici Sorin dar se pare că i-a plăcut catrenul tău, din moment ce nu a avut nimic de obiectat. Uite că mie nu mi se pare în regulă.
Primele două versuri sunt în ritm iambic și au câte 8 silabe.
Versul al treilea este în ritm trohaic și are 5 silabe.
Ultimul vers este în amfibrahic și are 5 silabe.

Mă întreb dacă nu cumva s-o fi lansat pe site un concurs de schilodit epigrame. Altfel nu-mi explic cum ai reușit să produci așa ceva. Oricum, cu acest catren ai avea șanse să câștigi premiul cel mare.

Foarte, foarte supărată,
Vali

No, bine. Ne mai vedem și mâine! :)

„Echipa-i astru ce străluce,
Iar eu sunt sfânt și credincios
Și-am să aduc de la Athos,
Să pun echipei mele... \"cruce\".”
(Ruse Ion)

Dragul meu amic, cred că ai deja valifobie, dar… ce să fac? Aș putea să nu-ți spun că nu rimează „credincios” cu „Athos”? N-aș putea. Deci îți spun: nu rimează!

Enervantă, știu…

...antidot pentru viagra

Antidot așa mai rar,
Folosit în orice casă,
Rezultatul este clar:
Mult mai moale și pufoasă.

\"Căci pentru dânsul o cocotă
E soață de... cocotier.\"

Pentru partea a doua a ghicitorii s-ar potrivi soluția \"androginul\" (gen enigmistic în care unul dintre cuvintele-soluție pare a fi forma de feminin a celuilalt, în realitate având sesuri diferite.
De exemplu:
cal-cală
pol-poală
cocoș-cocoașă

Iar în cazul de față, cocotier-cocotă.

Dar ce facem cu prima parte a ghicitorii?
Deci, n-am ghicit...

spațiu înainte de \"ea\"

Tot verde-n față zic și eu, cu riscul de a părea și mai enervantă:

\"Când jocu-i prost echipa pierde,
Când joacu-i bun,ea,... nu câștigă!\"

Trebuie să dispară virgula dintre subiect și predicat. Spațiu după \"ea\", virgulă după \"Când jocu-i prost\".

Când jocu-i prost, echipa pierde,
Când joacu-i bun, ea... nu câștigă!

„Ne dăscălește, fiindcă vrea
Să scriem bine, ca și ea;
Atât o rog: pe neatenți
Să nu îi lase repetenți!”
(Goea Maria Daniela)


Vă dăscălesc pe Agonia,
Dar tot degeaba… Bag de seamă
Că, de curând, la „Epigramă”
S-a lichidat repetenția…

În învățământ, Legea lichidării repetenției nu a adus nimic bun. În epigramă, nici atât…

Mulțumesc pentru dedicație!
Sărbători fericite!

\"Mă mănâncă pe sub limbă
Să-ți zic de evoluție,
Cum printr-o revoluție
Nu-l schimbi pe om, vremuri se schimbă!\"
(Basoldea Iulian)

Expresia \"a te mânca limba\" o auzisem. Și pe mine mă mănâncă limba (în speță, degetele), adică nu mă pot abține să nu cârcotesc câte ceva când văd câte o tentativă nereușită de epigramă.
Dar cum e cu mâncărimea de pe sub limbă?
:)

Impresionantă demonstrație de inspirație și talent.
Vă mulțumesc pentru că ați revenit pe pagina mea!
Să ne citim cu bine!
Vali

\"Fiind alb-negru, de pomană,
Bătrânul meu televizor;
Mi l-a prezentat pe Geoană,
Când alb, când roșu, deci... color.\"
(Ruse Ion)

Nu e bine! Versul al treilea are 8 silabe, în timp ce primul are 9. În plus, ritmul nu e la fel ca la celelalte versuri.

rimă îmbrățișată

Domnule Mahmoud Djamal,

Este o poezie cu rimă împerecheată, așadar e normal să aibă număr egal de silabe versurile 1 și 4, 2 și 3.
Haideți să numărăm împreună silabele celor două versuri!

Scrisoarea nu e prea frumoasă. (9)
Mă iartă! -ți scriu la lumânare (9)
Și mâna-mi tremură cam tare, (9)
Că este frig la noi în casă. (9)

Știu, mulți copii sunt cu nevoi, (8)
Eu nu-ți cer jucării frumoase, (9)
Ci-n ghetele acestea roase (9)
Să pui, te rog, ghetuțe noi! (8)

Așadar, e evident că numărătoarea mea nu se potrivește cu a dumneavoastră.

Sărbători fericite!

Gena dragă,
Voi încerca să răspund pe rând, așa ca la școală, problemelor ridicate de tine.
Nu, inițial nu postasem o variantă mai lungă. E aceeași, nemodificată.
Dacă am afirmat că trebuie să încercăm să-i ajutăm pe cei nevoiași, te asigur că nu am spus-o doar pentru că dădea bine la imagine. Cei care mă cunosc, ca om și ca dascăl, știu că nu spun vorbe-n vânt. Nu consider că e cazul să întocmesc un raport de genul: „Subsemnata Vali Slavu, în calitate de om bun, declar că am făcut următoarele fapte caritabile, pentru a fi în ton cu atmosfera sărbătorilor…”
Apropo de activități extrașcolare care să aibă ca scop ajutorarea celor mai puțin norocoși, la școala noastră se obișnuiește să se organizeze, spre exemplu, expoziții cu vânzare (elevii confecționează felicitări, jucării, ornamente iar oamenii cu dare de mână le cumpără), iar din banii strânși se cumpără haine și încălțăminte copiilor săraci.
Hai să facem o scurtă recapitulare! Eu am postat o poezie despre un copil sărman care îi cere Moșului ghetuțe noi. Marea majoritate a celor care au citit-o, au fost sensibilizați. De ce să te simți nedumerită, tristă și obosită? Suntem pe un site literar, e o poezie adresată copiilor, mesajul ei, cu siguranță îi va sensibiliza pe micuți. Ei sunt mult mai receptivi decât adulții la problemele altora.

Parțial lămurită...
Aștept cu nerăbdare să citesc articolul pe această temă. Nu e greu de bănuit cine e autorul.

„Îngeri din cer ne-or da ghetuțe noi
Și-o masă-nbelșugată. Aferim!
Iar pentru-așa pomeni și trai de soi,
E de ajuns doar, musai, să murim.”
(Florian Abel)

Tentația e mare… mese-mbelșugate,
Hăinuțe, ghete noi, chiar pixuri fermecate,
Da-ți amintesc: flămând, desculț e mult mai bine,
Decât să te-ntâlnești în cer cu… știi tu cine!

P.S. Pentru cei care nu știu cine e „știi tu cine”, precizez că lui Florian tocmai i-a murit soacra.

„În fine-a nins! El are-o stare
De grație, firească
Și unii-i cer cu disperare
Ca să deszăpezească.”
(Gârda Petru Ioan)

Romantic, el privește-acum,
La fel ca alți primari,
Ce minunat e când pe drum
Nămeții-s tot mai mari.

Doamne ajută că ai corectat prima variantă, aceea cu „Era să-mi ies din fire”. Chiar îmi ieșisem din fire, văzând aritmia din ultimul vers, dar mi-am zis că o dregi tu, fără să mai fiu eu cicălitoare. Ceea ce s-a și întâmplat.
:)