Vali Slavu

Mulți se întreabă cărei plante îi aparține celebra frunză. Cred că ai intuit bine, lobodă e, că tot se plimbă \"sloboda ministră\" ca vodă prin lobodă... :)

P.S. \"îmbrăcată-n spuma mării\"? Nu mai bine dezbrăcată? Zic și eu...

„Gârda Nelu, dar și Ghiță,
Se zgâiesc cu-nfrigurare,
Nu la frunza oarecare,
Ci la frunza cea de ...viță!”
(Laurențiu Ghiță)

La frunză se gândește Ghiță,
Normal, nu am niciun reproș,
Dar cred că nu-i o frunzuliță,
Ci doar o pană de... COCOȘ*

(* Dorin Cocoș, soțul Elenei Udrea)

Mai multă vreme de-ați avea
- Că măiestrie-aveți destulă -
Ce replici ați mai \"croșeta\",
De-ați fi colegi, într-o celulă!... :)

„Mă tot întreb cam cât ar cere
Să-și dea de-acolo... frunza jos?”
(GPI)

„Eu aștept să vină toamna,
Poate-poate-i cade frunza!”
(Laurenți Ghiță)

Când așteptați, cu nerăbdare,
Sperând că frunza și-o va pierde,
Vorbiți de-o frunză oarecare,
Sau vă gândiți la... FRUNZÃVERDE?

Ai să o ierți-
E vechi păcatul
Și nu e prima vinovată!... :)

Chiar mă gândeam că n-ai mai apărut cu impresiile de călătorie. E bine și mai târziu. Plăcută lectură.
Michelangelo ăla chiar a fost și pictor și arhitect? :)
Se vede că la Milano ai păpat și tu înghețată... :)

mi-a plăcut poezioara ta. O voi citi și Emiliei.
Aș schimba versul \"Stătea-mbujorat la soare\". Ce zici?

Cartea trebuia să apară, nu se putea altfel.
Felicitări!

domnule Plopeanu, dar nu mi s-a părut unul de excepție. E un articol scris în aceeași manieră cu care ne-a obișnuit deja domnul Enianu. Adică unul... excepțional.
Cu admirație, Vali Slavu

Cercul m-a dus cu gândul la o… piramidă, la piramida lui Maslow. Da, e un paradox că „începutul e sfârșitul”, sunt ignorate nevoile primare, punctul zero fiind situat la nivelul afectiv. Nevoia de autorespect pare a fi vitală pentru autoare, de aici și punctul de pornire: „mândria mea de a începe cu mine”.

Nu e prezent, ci perfect simplu!

Subscriu la propunerea lui Nelu Gârda. Ica Ungureanu de ce nu? E drept că nu era pe aici atunci când se punea la cale antologia, dar cât timp i-ar lua să trimită epigrame? Că sigur are de unde. Doar să vrea.

Va apărea o antologie de epigrame sub patronajul Agoniei.
Ar trebui să publice acolo cei mai buni autori de epigrame de pe site.
Fiecare ar trebui să dea ce are mai bun din creațiile sale. Eu, inițial, am trimis foarte puține epigrame, apoi, la cererea lui Sorin, am mai trimis vreo zece.
Conform DEX-ului, antologia este o culegere de lucrări reprezentative, alese. Alese, oameni buni!!! E drept, un epigramist, cât ar fi el de mare, nu are în portofoliul personal numai epigrame antologice. Dar, cu siguranță, va știi să selecteze ce să trimită și ce nu.
Nu înțeleg cum este posibil ca o persoană care nu a reușit să treacă, pe acest site, dincolo de atelier, vrea nici mai mult, nici mai puțin decât taman într-o antologie. Sau mai suntem cumva în comunism, trebuie să apară toată lumea?
Da, Calimero, ai intuit bine și văd că tu pui serios problema. Pentru mine, această antologie e foarte importantă, pentru că Agonia e locul unde eu am învățat să scriu epigrame. Sunt onorată să apar în această culegere alături de cei care (mă rog, o parte din ei) m-au învățat tainele epigramei.
Dar constat că pe aici lumea e veselă, glumește...

postată astăzi, o malformație epigramatică a unuia dintre cei care au trimis texte. Întreb, cu toată seriozitatea, cu ce epigrame vrea să stea într-o antologie, alături de nume ca Bunduri, Toderașcu, Diviza?
Să nu uităm că valoarea antologiei va depinde de valoarea epigramelor fiecăruia!

sintagma \"ziua de mâine\" apare de vreo șapte ori într-un text scurt, care, de altfel, nu spune mare lucru...

\"Și te-am luat (de barbat.
Ești inalt și deștept,
Băiat școlit!

Ai ochii albaștri-ca cerul vara,
Dar ce ne facem cand vine seara?\"

Înțeleg de ce \"epigrama cuplului\" e încadrată la personale. E o \"rețetă\" personală de a scrie epigramă. De regulă, epigrama are patru versuri care mai și rimează două câte două. Primele trei pregătesc poanta din versul al patrulea.
Construcția textului de mai sus e ciudată. Atenție la cacofonii (ca cerul)!

Tataia și Calimero! Cum așa?
Sorine, ferească-te sfinții să scrii în antologie \"Valy\"! :)

Nae, îți mulțumesc pentru citirea atentă! Din păcate, povestea lui Dănilă Prepeleac este sugestivă pentru români, în perioada actuală, chiar dacă există și români care urcă.
Nicoleta Ionescu, mi-ați făcut o mare surpriză. Sugestia dumneavoastră este pentru mine o provocare. Mi-ați stârnit curiozitatea, așadar am căutat pe net informații despre acest gen de scriere care la noi, cum spuneați, nu este cunoscut. Nu cred că voi încerca să rescriu acest text pentru a-l transforma într-un microrelato, dar, cu siguranță, voi încerca să scriu așa ceva. Pare tentant să scrii un text concentrat în cuvinte puține, respectând regulile genului. Cred că nu este facil, așa cum nu e simplu nici să scrii o epigramă. În fond, și în cazul epigramei, condiția este să spui multe în cuvinte puține.

Vă mulțumesc amândurora pentru trecere!
Cu prietenie, Vali

înseamnă că sunteți interesat să progresați. Din păcate, la această poezie, sunt de acord cu cele afirmate de Silvia Goteanschii. Dar vreau să adaug ceva. Am trecut prin mai multe texte postate aici și am remarcat o ușurință în a versifica, o redactare îngrijită, ceea ce e bine. Și am mai remarcat un suflet sensibil, pe care nu și-au pus amprenta evenimentele trăite în Afganistan.
Atenție în continuare și succes!

noul DOOM nu a făcut decât să ne bage-n ceață, să constatăm că nu mai suntem siguri de lucruri pe care le stăpâneam.