Vali Slavu

Azi miniștri-s în dilemă:
Printre ei e un intrus;
Pare-a fi stăpân pe temă,
Însă e de viță – Rus.

miniștrii!
Versul al treilea - de umplutură.

"și unii, și alții"? Eventual, lăsați subtitlul inițial, și scurtați titlul.

Pentru-a țării bine,
Vor ceda, se pare:
Unii de rușine,
Alții la onoare.

Vedeți că, în primul vers, binele este al țării.
Acum, e construit corect catrenul, dar ideea cu demisia de onoare și de rușine era mai bună. Ați putea lua în calcul varianta propusă de GPI, sau alta. Cum arăta prima variantă, mă gândisem la ceva de genul "O demisie de-onoare/ Și o alta de rușine".

Sper să-mi dați, cu autograf, o carte, când veți publica epigramele. :)

Vom avea se pare,
Demisii -în fine-
Una de onoare,
Alta de rușine.

Nu văd cum s-ar putea repara aritmia din versul al doilea, fără a afecta ultimele două versuri care sunt bine scrise... Să vedem și părerea celorlalți!
Aș umbla pe la punctuație.

Râde lumea-n plină vară
Veselă-n toată Mamaia,
Un primar c-o faimă rară,
Mazăre - lasă tigaia.

Aritmii în versurile al doilea și al patrulea. Dar nu acestea sunt marea problemă...

Un critic - mușcând dintr-o tartă -
Gândea, cumva absorbit de-un tablou:
"Ce replică de... Doamne iartă...
Poftim: telul și același stil... Ou!"

Dar, din păcate, modificările au stricat și mai tare ritmul...
Cât despre poantă... ce să mai zic?

intervenția colegului Cornel Rodean. Știu că a revenit acum, că tot s-a ivit un exemplu concret când merg explicațiile de dinaintea catrenului. Spun "a revenit", pentru că a mai sfătuit-o pe Daniela, cândva (exact cu un an în urmă), referitor la același aspect. Textul în cauză era așa:

O politiciană din Danemarca, țară europeană și creștină care, în mileniul al treilea, se dedă la practici inimaginabile, barbare și atroce, de masacrare a unor creaturi dumnezeiești, inocente și inteligente - delfinii, a numit România și Bulgaria "țări delincvente".

Spun că apreciez intervenția aceasta (ca de altfel toate intervențiile privind "rețeta" unei epigrame reușite), pentru că poate fi benefică celor interesați. Sincer, eu am învățat multe și din greșelile altora.

Cât despre acea conjuncție scrisă greșit, sunt sigură că a fost o scăpare, din grabă. Din respect pentru confrații de pe site, de multe ori am intervenit cu corecturi, la unele subtitluri lungi sau la unele catrene unde erau cuvinte scrise aiurea. Ce-ar fi ieșit dacă aș fi lăsat un comentariu ironic?

Versul doi - o aritmie,
Care-i poanta... nu se știe!

Nu suport înțepătură
Decât dacă-i terapie;
Cei de la acupunctură
Mi-au propus și-anestezie.

Un critic, celebru, de artă,
Părea răvășit de-un tablou:
"Doamne,-i o copie deșartă,
De seamănă cu primul ou?!"

Ultimele două versuri nu respectă amfibrahul din primele două. În plus, nici poanta nu se conturează prea clar.

N-ar fi rău să mai căutați variante pentru versul al doilea. Acum, e bine, ca ritm, dar blândețea nu prea e o caracteristică a nepoților.

titlul (Altruiasm) și aritmia din versul al doilea!

Mă bucur că și pentru tine Agonia a fost punctul de plecare spre scrierile umoristice. Îmi pare rău că ești nevoit să stai departe de computer și, implicit, de noi.
Nu din cauza optuzității nu ți-am răspuns la mailul cu proiectul Sideralia. Sincer, în această perioadă nu m-am prea putut gândi la alte proiecte decât la proiectul "viitorul fetei mele". Acum, că au trecut examenele, voi citi pe îndelete ce ai scris acolo, apoi te voi suna.
Sper ca miracolul să se întâmple și să vină zile mai bune (și) pentru tine.

iar reales la referendum,
chiar de fete goale pușcă
neam de robi iar tragi o dușcă
știți povestea cu o rățușcă?!

Oare, va înțelege cineva ce ați vrut să scrieți?

Dane, ziua aniversară a trecut, dar îți mulțumesc pentru urare! Am lăsat comentariul sub un text mai vechi, pe care îl postasem în special pentru cei care cred că o epigramă se scrie cât ai zice „pește”. Oricum, m-am convins că mulți nu au înțeles nimic. Da, exigența a crescut mult în ultimii ani, am tras și eu cu ochiul pe la postările din primii ani. Situația era asemănătoare cu ceea ce se întâmplă acum pe alte site-uri. Nimeni nu pomenea de prozodie, nimeni nu avea nimic de obiectat. Epigrama nu era privită ca o specie literară, ci ca o modalitate de distracție. Cred că nu greșesc dacă spun că primul care a adus în atenție niște reguli de construcție a epigramei a fost Cornel Rodean.
Te asigur că nu numai încărcarea listei de comentarii a fost reclamată de epigramiști. Mai în glumă, mai în serios, sunt atenționată de câte ori aprob ceva mai slab.
Mă voi gândi serios la reluarea concursurilor.
Nelu, dar de un lanț de replici dintre care majoritatea nu spun ceva, ce zici? Acelea sigur nu vor face istorie. Știi că nu la tine mă refeream, când am pomenit de replici slabe.

Dacă puneți șosetele în sertarul cu linguri, normal că le va muta cineva unde le este locul.

„Proverbe și citate”?

Dintre știrile Aglaiei,
Ce trăiește în Callatis:
Azi pe străzile Mamaiei
Mazăre pozează gratis.

Indiferent cum pozează Mazăre – gratis sau nu – catrenul nu are poantă.
Aglaia era mai bine să nu apară în catren.

Îmi propusesem de ceva timp să mă adresez epigramiștilor și celor care încearcă să scrie epigramă. Poate aș fi amânat, dacă nu semnala Cornel Rodean un șir de discuții cam "off topic", la un catren.
Știam, când am acceptat să mă ocup de epigramă, pe Agonia, că va fi o treabă dificilă. Știam că deciziile care-i vor mulțumi pe unii îi vor revolta pe alții.
Câțiva dintre epigramiștii care fac cinste acestui site, mi-au reproșat (la festivalurile de umor, pe e-mail sau la telefon) că sunt prea indulgentă, că las să treacă pe prima pagină catrene slabe, care, chiar dacă au prozodia bună, au o exprimare ciudată, alambicată, un umor sofisticat, dacă nu chiar inexistent. Cu alte cuvinte, genul de catrene care, dacă ar fi citite în public, nu ar smulge nici un zâmbet de la ascultători. În ultima vreme, cam toate site-urile literare au rubrică de umor. Pe Agonia, însă, există acea „sită” prin care se cern textele. Poate, aceasta nu este atât de deasă pe cât ar trebui să fie. Am încercat să fiu mai indulgentă cu autorii neexperimentați. Indulgența mea nu a dus la nimic bun. În loc să încerce să scrie mai bine, au scris mai mult și mai prost.
Voi încerca să folosesc o „sită” mai deasă pentru ceea ce se postează. Dar epigrama nu este matematică, unde e clar că 1+1=2. Pe lângă elementele de prozodie mai sunt aspecte legate de poantă, claritate, originalitate, construcție, exprimare, unde intervine subiectivismul editorului. Eu, așa cum v-am obișnuit, justific deciziile. Fac apel la epigramiștii consacrați să intervină cu argumentele lor, dacă sunt de altă părere. Dacă voi încadra un text la Atelier și doi epigramiști consacrați vor spune (cu argumente) că am greșit încadrarea, voi aproba textul pe pagina principală. Bineînțeles, dacă autorul nu alege să retragă textul.
Referitor la comentarii, s-a împământenit obiceiul replicilor versificate. Ideea ar fi grozavă, în măsura în care acele replici ar duce la un duel savuros. Din păcate, mulți versifică numai de dragul de a se băga în seamă sau din… obligație. „X mi-a lăsat o replică, ia să-i las și eu una, să nu spună că nu-s băiat cumsecade!” Rugămintea mea este să scriem replici epigramatice doar dacă avem ceva de spus. Comentariul poate fi scris cu scopul de a lăuda sau de a critica o epigramă. Acest lucru nu trebuie făcut în versuri. Putem să ne spunem punctul de vedere, clar, la obiect. Nu e nevoie nici de „romane” ca să fim convingători. E de preferat un argument concis, decât povești interminabile.
Le mulțumesc din suflet epigramiștilor cărora le pasă de ceea ce se întâmplă pe acest site și intervin cu promptitudine, când este cazul! Voi încerca să fiu mai atentă la ceea ce las să treacă pe prima pagină.

unei posibile realizări științifice nu este o poantă.

Cum e sfidat un biet popor
Prin calcul matematic...!
Va fi-accesat, în viitor,
Sper - votul telematic.

- E-adevărat că l-ai scuipat în ochi
Și l-ai băgat cu umăru-n spital?
- Pe umăr l-am bătut doar amical
Și l-am scuipat ... să nu-l deochi.

Observ că ignorați sfaturile mele și continuați să scrieți așa cum (nu) vă pricepeți. Credeați că încadrând catrenul de mai sus la "Proverbe și citate", ceilalți editori îl vor primi cu brațele deschise?

Ați făcut corectura ideală. Atât de melodios sună versul "Cu NU sau DA alți mulți te-ar vrea"!