Vali Slavu

Orice sfat e binevenit. Mă voi gândi cum pot să dreg ritmul. \"Pastă\" chiar de dragul rimei a fost pus acolo, dar cred că se încadrează în sfera tematică (mă refeream la pastă de măceșe, să zicem). Mulțumesc pentru sfaturi!

(\"lui Vali\"?... Hmmm...)

Ops... \"influenței pe care o are banul\"
Scuze!

Mi-a atras atenția textul dintre paranteze, care poate fi considerat o adevărată bijuterie enigmistică. Cu ajutorul omonimelor “venit” (verb și substantiv), negându-le alternativ, Păstorel, iscusit mânuitor al cuvântului, a reușit acest calambur.

Vă supărați dacă voi spune în câteva cuvinte, pentru cei ce nu știu, cum s-a născut calamburul respectiv?
Păstorel primise o somație de la circumscripția fiscală, prin care i se cerea o declarație de venituri. Doar că el nu avusese niciodată venituri, trăia acasă la mama sa și la fratele său, Ionel Teodoreanu. De aceea, când a mers, a dat acea declarație:
„N-am venit că am venit.
Am venit că n-am venit!”

Sper că intervenția mea nu v-a deranjat, dar nu m-am putut abține, Păstorel fiind unul dintre preferații mei.

Atrasă de acest text, m-am aplecat cu atenție și asupra a ceea ce ați scris. Reușită antiteza dintre bogăție și sărăcie și redarea influenței pe care le are banul asupra vieții noastre. Interesant cum, pornind de la ban, ați reușit să declanșați o adevărată cascadă de sentimente și stări: neîncredere, înstrăinare, neliniște, teamă și în final moarte.

„singura diferență între șansa bogatului și cea a săracului este Moartea”

Mulțumesc pentru aprecieri!
Am ezitat și eu dacă să pun sau nu trei puncte, dar nu în locul acela, ci înainte de \"dulceață de coarne\". Consider că e important să nu despart cuvintele acestei sintagme; am mizat pe dubla omonimie, nu numai în ceea ce privește cuvântul \"coarne\" (\"fructe\" și \"trădare\"/ \"infidelitate\")dar și \"dulceață\" (\"gem\" și \"frumusețe\"/ \"minunăție\").

... de când am îndrăznit să particip la concursul de epigrame, m-am simțit mică, așa cum de fapt și sunt în comparație cu voi, care aveți un palmares bogat. Am citit ceea ce ați postat și vă asigur de toată admirația mea. Am crezut că dacă voi reuși să răspund corect, voi crește puțin în ochii voștri și nu mă voi mai simți intrusă pe aici.
Încântată, oricum, de cunoștință.

... sunt într-o poziție secundă, la pupa e domnul Gârda. Eu am cam intrat aici ca musca în lapte. Scuze și promit să stau în banca mea altă dată.

Fie-vă milă de mâncarea mea de pe aragaz, care se va arde dacă mai bântui pe aici în căutarea răspunsului. M-am grăbit mai inainte să dau răspunsul, acum voi face și câteva completări. Prima parte a ghicitorii definește delfinul ca mamifer inteligent iar partea a doua se referă la moștenitorul tronului Franței, fiul cel mare al regelui... \"cândva\", desigur.

Delfinul?

...încerc un răspuns. La aceleași unde mă gândisem și eu. Cu riscul de a spune prostii... cred că e \"amiral\" sau \"contraamiral\".

La anul termin și a doua facultate și îmi ajunge. Altfel, fiica mea, care studiază artele plastice, mă va ajunge din urmă și am fi prea mulți studioși pe metru pătrat în casă.
Simpatică ideea, oricum… Doar că înșiruirea aceea de titluri universitare nu dă deloc bine lângă numele meu. „Institutor” sună mai bine…
Cu respect, Vali Slavu

Vizita dumneavoastră este o onoare pentru mine. Nu știu dacă trebuie să mă bucur că ați trecut pe aici sau trebuie să roșesc, deoarece am citit ceea ce ați postat dumneavoastră și e clar că mai am multe de învățat.
Mă bucur că avem o pasiune comună, pentru mine rebusul e chiar mai mult decât o pasiune. Lucrarea de cercetare metodico-științifică pentru obținerea gradului didactic I a avut titlul \"Eficiența utilizării problemelor de enigmistică în procesul instructiv-educativ\" iar lucrarea de diplomă \"Enigmistica oglindită în literatura română\". Îmi pare rău că nu pot acorda suficient timp acestei preocupări. În ultima vreme nu am mai trimis niciun material pe la revistele cu care colaboram, a fost o vreme în care am mi-am făcut simțită prezența în lumea rebusului. Mă mândresc chiar cu un premiul I la secțiunea \"Compunere- criptografii\", la una din edițiile Festivalului Național de Rebus.
Vă mulțumesc pentru sfaturi, cred că vă dați seama că am simțit și eu că scârțâie ceva, dar nu mi-am dat suficient interesul. Voi ține seamă de părerile dumneavoastră.
Și cum a fost \"primul com\"... bănuiesc că se pregătește și un al doilea... Îl aștept cu nerăbdare, deoarece sugestiile dumneavoastră nu pot fi decât constructive.
Cu respect, Vali Slavu

Bine, m-ați convins. Voi trece și numele, numele real, nu \"Ionescu\", \"Popescu\". Deși... nu înțeleg pe cine ajută dacă aș pune un nume fictiv.
Și apoi merg la somn, că nu cred ca micuții mei să înțeleagă de ce voi dormi mâine la catedră.

Prenumele l-am completat de la început, exact cum figurează el în buletinul de identitate. Aș fi dorit să rămân \"Vali\" și atât, adică o anonimă, dar dacă este obligatoriu, voi completa și numele. Vă mulțumesc pentru atenția acordată!

Da, acesta e răspunsul. Felicitări!
Mulțumesc pentru vizită!
Cu același respect,Vali

...dar destul de întunecată pentru a descrie relațiile interumane...durere, noapte, ceață, umbră, frig, depărtare...
Am citit cu plăcere.

Pe vremea când rebusismul era cel mai tânăr sport al culturii, înrudit cu literatura,profesorul N.Gh. Popescu – Rebus, unul dintre corifeii rebusismului românesc i-a cerut lui Tudor Arghezi să facă „miere” pentru „fagurii” construiți de el, adică definiții pentru careurile sale, mizând pe potențialul artistic al poetului cu largi și diverse posibilități de exprimare : lirism, satiră neiertătoare și viziune originală despre lucruri. Poetul a început prin a răsfoi un album de „mots croises” al scriitorului și rebusistului francez, Tristan Bernard și a continuat definind cuvinte „încarcerate în pătrățele”. „Așa încep cuvintele încrucișate : te revoltă, te indignează și te seduc” – spunea cel care i-a fost marelui Arghezi maestru într-ale enigmisticii. Fiind din ce în ce mai captivat de această preocupare inedită, a început să așeze el însuși cu meșteșug „consune și vocale între linii”. Ba chiar considera că viața de până atunci părea pierdută, pentru că n-a pus-o în definiții. „Nu mă mai las…”, declara poetul împătimit de „arta de a construi mistere și de a le ghici în ghiocul celulei”, dându-și seama că i s-a născut un patriotism al cuvintelor încrucișate. Și nu s-a lăsat. Pasiunea lui s-a concretizat în volumul 30 din „Scrieri”, intitulat firesc „Cuvinte potrivite și … încrucișate”. Volumul, tipărit în 1933, reprezintă momentul crucial al înfrățirii rebusismului cu literatura.

Rebusismul arghezian a fost tratat pe larg intr-unul din capitolele lucrarii mele de licență, \"Enigmistica oglindită în literatura română\".

...Și nouă ni se mai întâmplă,
Chiar dacă n-am albit la tâmplă...

Epigramele dumneavoastră au fost o lectură relaxantă. De apreciat modul în care valorificați potențialul limbii române (omonimia: \"păr\", \"mină\", \"vizat\", \"pânză\", \"împănat\"), dar și anumite genuri enigmistice (oare, involuntar?): androginul:(lup-lupă, Busuioc- Busuioacă), metagrama: (regiune-legiune), calamburul: (ciu-lin), iar \"celulită\" și \"moșit\" pot rivaliza cu definițiile cu pistă derutantă.

Nu \"dezleagă\"-o epigramă?
Nu cred că este o dramă...
O fi pentru că nu are
Litere ajutătoare.

Frumoasă înșiruire de metafore, călătorule pe o lacrimă cosmică... Am reușit azi să îți citesc versurile.
Cu prietenie

De ce nu in surdina?
Chiar asa... crinii nu infloresc primavara. Dar ce? Numai poezia sa fie naiva? Autoarea de ce n-ar fi?
Sa vad ce mai pot repara.
Cu aceeasi prietenie. O primavara frumoasa!