Confesiuni zodiacale

“Fecioara” cea cu păr de aur
Aprinse-n el porniri de “taur”
Și-a cucerit-o dar, mai nou,
Cu ea se poartă ca un bou.

La cum se desfășoară
E totul un rateu:
Ea nu mai e fecioară,
El nu mai este leu.

“Fecioara” cea cu păr de aur
Aprinse-n el porniri de “taur”
Și-a cucerit-o dar, mai nou,
Cu ea se poartă ca un bou.
(Gârda Petru Ioan)

Evoluție

Ce a urmat îți spun acuș
-Că nu-i veni nici lui să creadă-:
Ea a fugit c-un vițeluș,
De-i merse buhul în cireadă!

Vali, o epigramă trebuie să conțină un grăunte de înțelepciune redat într-o formă memorabilă, cu o întorsătură umoristică, surprinzătoare la sfârșit (“poanta”). Poezioara ta nu conține, de această dată, niciunul din aceste ingrediente, este mai degrabă un exercițiu în căutarea unui subiect.
Cu prietenie,
Colo

Eu cred ca acest catren are poanta. Este o autoironie a sotului aflat sub papuc: Tac precum un peste.

Deci două păreri contradictorii... Acum, se subînțelege care e părerea mea; dacă nu aș fi crezut că are poantă, nu aș mai fi postat-o. În ultimele zile am citit multe epigrame postate pe site, am \"absolvit\" și \"cursul de prozodie\" al domnului Rodean, cu alte cuvinte, am încercat să progresez. De aceea mă voi gândi serios la opiniile voastre și voi ține seamă de ele.
Mulțumesc mult că nu mă lăsați să greșesc!
Vali, cu prietenie

Reunirea a 4 zodii într-o construcție la temă ar fi un argument pro. Apoi poanta, cum a zis si GPI, care nu e originală, dar folosită în contextul catrenului e suficientă (alt argument pro).
Sigur, există și părerea că epigrama ar trebui să fie mai mult decât atât. Noi nu putem decât să tindem...

Calimero

E si poantă,ar fi și mai bună dacă ai fi alocat și soacrei o zodie.
Ia să încerc și eu o sugestie:

Soacra-scorpion, bârfește,
Țipă gemenii mereu,
Soața rage ca un leu,
Numai eu tac. Ca un pește.