Jurnal
De-a învergelatu'
3 min lectură·
Mediu
Când fulgii de argint dansau voioși, în zare,
Pe uliță, vibrau ecouri de colindă,
Suna un cingătău din ce în ce mai tare,
Iar cete de copii soseau la noi în tindă.
În casa cea de lemn, priveam cum arde focul,
Cu-arome, mă-mbiau sarmalele din oală,
Colacii din cuptor, încât uitam și jocul,
Iar buna mă lua, cu drag, la ea în poală.
Mă mângâia pe creștet și mă strângea la piept,
Cu gândul se-ntorcea la anii de demult,
Povestea-și depăna, știind că eu aștept,
Din lada-i cu comori, noi taine să ascult.
Se întorcea în timp cu multe zeci de ani,
Atunci, pe vremea când era de măritat,
În satul dintre munți, un sat de momârlani,
Cu oameni tare buni, cu sufletul curat.
În noaptea dintre ani, își amintea bunica,
Pe când un ger cumplit era stăpân în sat,
Cei tineri se strângeau în casă la Florica,
Ursita să și-o afle, pornind la-nvergelat.
Făloși erau feciorii, gătiți ca-n sărbători,
Purtau căputuri, cioareci, cămeșile-nvărgate,
Iar fetele aveau ciupegele cu flori,
Catrințele cu ciucuri și poale-mpăturate.
Nerăbdători, stăteau în gang, la casa mică.
Privea furiș, pe geam, o fată curioasă,
Dorind să vadă ce va pune sub ulcică,
Florica, în secret…, apoi, intrau în casă.
Pereții văruiți erau plini de ștergare,
Pe pat, stăteau întinse pricoițele curate,
Iar în credenț, tanere, uiege și pahare.
Ulcelele-așteptau, pe masă, răsturnate.
Își alegea, pe rând, fingia, fiecare
Și arăta, voios, sub ea ce a găsit.
Se încingeau, apoi, povești, cu vâlvă mare,
Vorbind de-acela care le va fi fost sortit.
Oglindă de găseau, credeau că e fălos,
Inelul prevestea că e, la trup, subțire,
Cărbunele din vatră spunea că-i negricios,
Iar pita însemna că-i bun și blând din fire.
Bănuț, de nimereau, va fi de neam bogat,
Iar zahărul vestea că-i dulce, drăgăstos,
Bucata de săpun e semn că e curat
Și sare, de găseau, sortitu-i cam țâfnos.
În noapte, -apoi, ieșeau cu toții-n fața porții
Și lână-nfășurau, pe lângă un stobor,
Dorind să afle, iarăși, care-i voia sorții,
Să știe cum va fi, cândva, ursitul lor.
Intrau, voioși, în casă, punându-se pe joc.
Cei rușinoși priveau, spuneau minciuni făloșii,
Beau țuică din uiagă, glumind, pe lângă foc
Și se înveseleau, pân’ se-auzeau cocoșii.
De cum se lumina, ieșeau în bătătură
Și-și căutau stoborii înfășurați cu ață.
Flăcăii șugubeți ziceau o strigătură,
Uitându-se în jur, cu o privire hoață.
Priveau de-i strâmb stoborul sau de e ascuțit,
Fiind mai șubrezit, pe loc se îmbufnau,
Crezând, c-asemeni, gârbov va fi și cel ursit,
Iar de-l găseau frumos și drept se bucurau.
Cu toții, -ncrezători, pășeau în anul nou,
Voioși c-au petrecut o noapte-așa frumoasă.
În sat, mai răsuna, departe, un ecou,…
Prin neaua ne’ncepută, se întorceau acasă…
***
Trecut-au ani de-atunci și multe s-au schimbat,
Cu timpul, sărbători, tradiții au pierit…...
Azi nu mai știu cei tineri cum e la-nvergelat
Și-aceia ce știau, de mult, s-au prăpădit.
Și-acuma, peste ani, mă-ntorc, adeseori,
Pe buna o aud șoptind, cu glasu-i blând
Și caut, ca prin vis, în lada cu comori,
Povești pe care-aș vrea să nu le uit nicicând…
***
catrință = șorțul de la costumul popular femeiesc
căput = haină groasă de lână
cingătău = clopot
cioareci = pantaloni din lână
ciupeag = ie
credenț = dulap
gang = prispă
împăturate = plisate
învergelat = obicei pe care îl practicau tinerii necăsătoriți, în noaptea dintre ani, în scopul de a prevedea viitorul.
minciuni = strigături
momârlani = băștinași din Valea Jiului
pricoiță = cergă
stobor = scândură din gard
taner = farfurie
uiagă = sticlă
ulcică, fingie = cană de lut
075.697
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vali Slavu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 596
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Vali Slavu. “De-a învergelatu'.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vali-slavu/jurnal/13966067/de-a-invergelatuComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
am cetit si io tecstu si mi-a placut. stiam de obiceiu asta, se practica si pe la mine pe la tara, (Dragasani) si intreg efortul tau n-a facut decat sa-mi aduca in minte amintiri si franturi de copilarie. trec anii trec.
0
Domnule Tomescu, mă bucur că v-a plăcut povestioara mea. Fotografia este foarte veche, e pe hârtie cartonată. Fetele acelea au fost prietene cu bunica (bunica s-a născut acum 110 ani). Acela e portul popular autentic, chiar și modul de a prinde părul în \"pleteri\" e autentic. Cu timpul, ca urmare a transhumanței, portul a fost influențat de păstorii din zona sibiului.
Leo (am văzut într-un comm că nu-ți place să fii \"domnit\") la orice m-aș fi gândit, dar să-mi lași un semn la acest text, parcă nu pot să cred. E departe de ceea ce scrii tu, am vrut să relatez acest obicei uitat, într-un mod mai jucăuș, de aceea am versificat totul. Am ținut neapărat să introduc și câteva elemente lingvistice care să-i confere autenticitate. Semnul tău nu poate decât să mă bucure. Să vezi cu cât elan fac acum cremele prăjiturilor! :)
Leo (am văzut într-un comm că nu-ți place să fii \"domnit\") la orice m-aș fi gândit, dar să-mi lași un semn la acest text, parcă nu pot să cred. E departe de ceea ce scrii tu, am vrut să relatez acest obicei uitat, într-un mod mai jucăuș, de aceea am versificat totul. Am ținut neapărat să introduc și câteva elemente lingvistice care să-i confere autenticitate. Semnul tău nu poate decât să mă bucure. Să vezi cu cât elan fac acum cremele prăjiturilor! :)
0
dar totuși zic! Cu muzicalitatea deosebită ce emană, chiar dacă sunt o sumedenie de regionalisme, eu aș transforma textul într-o frumoasă poezie... spun acest lucru deoarece se simt rimele (gândite deja, cred) de la început până la sfârșit.
Poate am dat drumul acestui comentariu un pic negândit... a fost după prima lectură. Frumos! Cuvintele de jos mi-aduc aminte de carnețelul \"Vocabular\" de pe vremurile mele... acum o mai fi? Mulți Ani cu SÃNÃTATE!
cu mult respect
Poate am dat drumul acestui comentariu un pic negândit... a fost după prima lectură. Frumos! Cuvintele de jos mi-aduc aminte de carnețelul \"Vocabular\" de pe vremurile mele... acum o mai fi? Mulți Ani cu SÃNÃTATE!
cu mult respect
0
Miclăuș Silvestru, normal că rimele au fost gândite. La fel și ritmul. Inițial am scris textul sub forma a 18 strofe. Dar faptul că rimează și respectă un ritm, nu înseamnă că e poezie. Poezie înseamnă mult mai mult. Acestui text îi lipsesc multe din ingredientele poeziei.
Referitor la cuvinte, obișnuiesc să notez tot ce-mi mai amintesc. Întru neuitare. Fac parte din ultima generație care le-a folosit.
Mulțumesc pentru opinie!
Referitor la cuvinte, obișnuiesc să notez tot ce-mi mai amintesc. Întru neuitare. Fac parte din ultima generație care le-a folosit.
Mulțumesc pentru opinie!
0
m-ai incintat, am recitit, am invațat, n-am știut astfel ca nu aveam ce uita
scrie-le, cuvintele acelea , sunt o pagina de istorie
respect!
este muzical, are acel aer de duminica nocturna din pozele , ca cea pe care ai pus-o
eu le tin pe ale strabunicilor mei peste tot si cei care vin se supara
imi spun sa le pun in rama pe perete
vai! sa le spânzur? nu...
le las printre condimente , printre flori, sa respire si ei si dupa un secol....
scrie-le, cuvintele acelea , sunt o pagina de istorie
respect!
este muzical, are acel aer de duminica nocturna din pozele , ca cea pe care ai pus-o
eu le tin pe ale strabunicilor mei peste tot si cei care vin se supara
imi spun sa le pun in rama pe perete
vai! sa le spânzur? nu...
le las printre condimente , printre flori, sa respire si ei si dupa un secol....
0
M-ați emoționat... A nu lăsa amintirea străbunicilor să moară este adevăratul patriotism. Sunt sigură că ați înțeles de ce am scris acest text.
Onorată de citire și semn.
Onorată de citire și semn.
0

Și cum să nu fie așa:
Mă mângâia pe creștet și mă strângea la piept, cu gândul se-ntorcea la anii de demult, povestea-și depăna, știind că eu aștept, din lada-i cu comori, noi taine să ascult.
Se întorcea în timp cu multe zeci de ani, atunci, pe vremea când era de măritat, în satul dintre munți, un sat de momârlani, cu oameni tare buni, cu sufletul curat.
Fotografia de epocă însoțește, în mod fericit, textul completându-l.
Vă urez un An Nou plin de fericire și împliniri