Zâmbete în Prier

În perioada 21-22 aprilie 2012, am participat la Festivalul Național de Satiră și Umor „Zâmbete în Prier”. Organizat de Casa de Cultură Vișeu de Sus, împreună cu Cenaclul de Satiră și Umor „Pupăza”, festivalul a ajuns la cea de-a X-a ediție.
Știam că, pentru a ajunge în Maramureș, am de parcurs un drum lung și obositor, dar mi-am spus că merită să văd această parte a țării. Sâmbătă, la ora 11, când am ajuns la Casa de Cultură din Vișeu de Sus, colegii se pregăteau să plece la Primărie. Am reușit, pe fugă, să beau o gură de cafea, dar oboseala acumulată după zece ore de călătorie era evidentă.


Ion Diviza (Chișinău), George Corbu (președintele U.E.R.), Grigore Chitul (Bistrița) și Gheorghe Bâlici (Chișinău), în drum spre Primărie

La Primărie, ne așteptau, deja, iubitorii de umor. La prezidiu, se aflau Lucian Perța (directorul Festivalului), Vasile Ciolpan (primarul orașului), George Corbu (președintele U.E.R.), Mihai Haivas, Vasile Larco și Marian Nicolae Tomi (membrii juriului), Vasile Gădălin (câștigătorul primei ediții a festivalului) și drd Anuța Pop. Pe masă, erau frumos aranjate trofeele (sub formă de pupăză), cartea omagială „Zâmbete în prier – Un deceniu de umor la Vișeu de Sus”, revista „Colac peste pupăză”, colacii și tradiționalul „lapte de pupăză”, de 60 grade.


Cuvântul de bun venit, adresat de domnul profesor Lucian Perța, directorul festivalului


Înmânarea premiilor

Au fost premiați următorii autori:

Secțiunea „Epigramă”
Premiul I – Ion Moraru (Galați)
Premiul al II-lea – Gheorghe Bălăceanu (Iași) și Gheorghe Bâlici (Chișinău)
Premiul al III-lea – Ștefan-Cornel Rodean (Sibiu), Ion Diviza (Chișinău) și Grigore Chitul (Bistrița)

Secțiunea „Parodie”
Premiul I – Grigore-Marian Dobreanu (Târgu Jiu)
Premiul al II-lea – Grigore Chitul (Bistrița) și Vali Slavu (Aninoasa)
Premiul al III-lea – Alexandru Oltean (Bistrița) și Janet Nică (Ostroveni)

Secțiunea „Volum”
Volum de epigrame – Eugen Albu (Cluj-Napoca)
Volum de rondeluri – Sorin Cotlarciuc (Suceava)
Volum de sonete – Dan Căpruciu (Galați)
Volum de proza – Mihai Sălcuțan (Buzău)
Volum de antologie – Vasile Plăcintă (Galați)
Premiul Opera Omnia – Ion Bindea (Cluj-Napoca) și Ioan Șiman (Baia-Mare)
Premiul pentru debut – Cătălina Orșivschi (Suceava)


Spre Muzeul de Istorie și Etnografie


Fotografie de grup, pe scările bisericii

Masa de prânz a fost servită pe ritmuri tradiționale de ceteră și de zongoră, la restaurantul Pensiunii La Cassa, unde, de altfel, am fost și cazați. După masă, ne-am adunat în zona verde din spatele pensiunii, prilej de relaxare dar și de a discuta cu prietenii. Ceterașii ansamblului folcloric „Maramureșul” ne-au însoțit și acolo, întreținând atmosfera de bună dispoziție.


Relaxare, în grădina pensiunii


Agoniștii care, în ciuda aparențelor, nu au rămas de căruță, la Vișeu

Duminică, după micul dejun, am pornit spre Gara CFF Vișeu de Sus, spre a merge într-o călătorie cu mocănița – trenul amintirilor – pe Valea Vaserului. Situată în nordul țării, la granița cu Ucraina, această cale ferată forestieră este cunoscută în lume ca fiind ultima pe care mai circulă locomotive cu abur. Odată cu dezvoltarea transportului rutier, căile ferate similare, din Europa, au dispărut una câte una. Din fericire, la Vișeu de Sus, mocănița își continuă și acum, după 80 de ani, drumul pe calea ferată îngustă (cu un ecartament de 76 centimetri), spre încântarea turiștilor.


De la stânga la dreapta: Dan Căpruciu (Galați), Mihai Haivas (Iași), Grigore Chitul (Bistrița), Vali Slavu (Aninoasa), Vasile Plăcintă (Galați) și Ion Diviza (Chișinău)


Poftiți în vagoane!


Anca Goja – jurnalista care ne-a însoțit în cele două zile de festival


„Nașul” Ion Diviza, responsabil cu aprovizionarea călătorilor cu… „combustibil”


Nou…


… și vechi, pe Valea Vaserului


Fotografii – amintiri pentru mai târziu


O primă oprire, cauzată de alunecările de teren


„Sfarmă-Piatră”, pe fază, la a doua oprire nedorită


Lucian Perța, încercând „clonarea”


Zăpadă de prier


Puțin soare, înaintea unei ploi torențiale


Paltin – punct terminus


Mocănița se odihnește…


… în timp ce umoriștii mănâncă și scriu catrene pentru concursul ad-hoc

La concurs, am scris următoarea epigramă, cu rimele date (prier și mocăniță):

Pe Valea Vaserului
Epigramiștii, în prier,
Gustând cu sticla sau cănița,
Au spus catrene-așa cu fler,
De-au aburit și… mocănița!


”Aburită” de epigramiști, mocănița ne duce înapoi la Vișeu de Sus