Vali Nițu

… încă o dimineață cu nasturele descheiat mă hrănește la sânul atât de alb al acestui fruct negreșit iubirea slăbiciunea m-a găsit gol în apele căutate de teama timpului ce-și aduna în zori o

salut umbra purtătorului plecat cu capul într-un nor înalt cu părul grizat și scund cu degetele adunate-n pumn detest impuritatea unei lumi otrăvite alerg după propriul adevăr și-l

m-ai luat cu chirie dimineață albastră și am locuit la tine în ceasurile fecunde mi-am statornicit privirea pe cearcănele ferestrei deschise și nu regret visul verde așezat pe veșmântul

dis de dimineață mi-a vorbit un prieten era gândul ce a ucis din curiozitate sărutul viu al mâinilor ce-și doreau împreunarea degetul cu inelul de diamant mă prezintă ochilor tăi plecați sete

existența mea naufragiază pe trăirile inegale ale singurătății într-o vază de argilă arsă de focul ce-i dă viață pentru a se contopi cu apa și o floare ce mai trăiește doar mirosul dintr-o

… în ochii timpului îmi privesc mâna ce-și scrie pe un cerc nu se mai întoarce niciodată arcul ceasului celest lăcrimează din tăcerea cuvântului peste glasul arcadelor obosite de nopțile ce nu

în această dimineață nelămurită implor sufletul să-mi rămână martor la meditația privirii uitate pe fotoliul primăverii relativ mă caut în respirația adevărului din anotimpul fecund ce se

atent la albă tâmplă între mine și cuvânt a plecat singurătatea în semicercul zâmbetului din tăceri adun misterul unui poem în fulgeratele secunde din rămasu-mi spațial neștiut decât de

m-am dezbrăcat de încă o dimineață și mă simt mai sărac în meditații îngenunchiate pe rid înfipt adânc în fecunditatea ierburilor cu primăvăratice rememorări de taine tac complicitatea îmi e

… de câteva clipe o floare de cais mi-a căzut pe umerii învățați să nu exagereze niciodată repovestirea unui înțeles dintr-o cădere rodul.

… mi-ai intuit privirea dezertată spre o magnolie însingurată-n dor și din bocancul desprins de talpa rece a pământului ce-și savura rodul înnodai șiretul descheiat cu vena dintr-o sevă pe

… sună și mă dojenește blând dimineața cu ochiul timpului deschis deslușesc cuvântul iubirii pe un caiet de dictando scris de copil din linii cu puncte un cuib și doi pui născuți din polenul

… știi ceva bunul meu prieten dedus timp din primăveri fecunde demult nu se mai sculptează în piatră cu dalta privirilor nesfârșite prietenii adevărate și mâna-ți întinsă zgârie sufletul

… bună dimineața aprilie pentru odaia din locuința ta la mijloc cu Sărbătorile Pascale stau în genunchi grăunte de nisip … bună ziua aprilie pentru clepsidra așezată efemer în înserarea

obosite în insomniile indiscrete visele îmi atârnă neputința de ața rămasă pe mosorul zdrențuit din palme pleacă spre obrazul ce-și plânge ochiul timpului și împletește cu alge albastre alte

… aștept degetele tale mamă să-mi mângâie fruntea dinspre tâmplă și vorbindu-mi despre tata strânge-mă te rog în amintirile copilăriei rămâi și nu pleca cu săgeata albastră îți voi recita o

… se prelinge un bob de mărgăritar din ochii timpului ce dau viață și nu pot stinge niciodată firul verde și viu din martie un foc arde în albul din mireasa visului ce nu-i fruct oprit și ud

ploua cu negru din cerul meu de… vreme peste inima plecată la reșapat într-o primăvară aninat într-o scară pierdută mi-am înlănțuit privirea cu strigăt de lac ce părea că seacă de ochii

… hai să ne cunoaștem greșelile pentru a călători în picioare prin timpul din esența clepsidrei și să strigăm prezent pentru absența a ceea ce trăim pe un colac de salvare aninați de culorile

… deschid fereastra împâclită seară de iarnă cu moliile cuvintelor trecute dar zâmbesc cu gândurile adunate în brațele fertile cândva spre maica mea prea albă ce într-o îmbrățișare de azi în

… dimineață agață-mă la urechea viselor cercel cu drepturi de autor în bibliografia sentimentelor cu aripi și-n ordinea alfabetică apropie-mă cuvânt să pot șopti dimineață martor e