Poezie
ceasul tăcerii
1 min lectură·
Mediu
… sună
și mă dojenește blând dimineața
cu ochiul timpului deschis
deslușesc cuvântul iubirii
pe un caiet de dictando
scris de copil
din linii cu puncte un cuib
și doi pui
născuți din polenul alb de vis
al rădăcinilor din ochi albaștri
cu sufletul în palme odihnesc
chipul înclinat vouă
mamă și copii
ecoul aripilor în zbor îmi desenează
cu o baghetă dintr-un cânt știut
rezonanța unui cuartet plecat
câștigându-și cupa vieții
lăsând cuibul gol
ce doar ascultă
… tic tac de apus.
052.803
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vali Nițu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Vali Nițu. “ceasul tăcerii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vali-nitu/poezie/1830464/ceasul-taceriiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AEAEAlexandru Corneliu ENEA✓delirant!? aparent, pentru ca exprima o drama personala.gresesc? secventele versurilor descarca o durere si o tristete sincera.
0
PPVali de ,
Targoviste, frumos oras, ca si pohemul de fata! rotund... am citit cu placere. succes!
sfat:n.b. mai lucreaza aceasta parte...
ecoul aripilor în zbor îmi desenează
cu o baghetă dintr-un cânt știut / a ra sa explici
atingerea de cupa vieții
a cuibului gol
și ascult
… ceasul de apus.
Targoviste, frumos oras, ca si pohemul de fata! rotund... am citit cu placere. succes!
sfat:n.b. mai lucreaza aceasta parte...
ecoul aripilor în zbor îmi desenează
cu o baghetă dintr-un cânt știut / a ra sa explici
atingerea de cupa vieții
a cuibului gol
și ascult
… ceasul de apus.
0
VNAlex,
Devenim parinti si constatam ca puii nostri (copiii) devin la randul lor parinti. Atunci intelegem cat suntem de bogati, dar, in acelasi timp, cuibul ramane gol, evident, normal, ei isi continua zborul, departe, aproape, oriunde, dar zboara.
Odata cu zborul lor ne dam seama ca trebuie sa tragem o linie.
Cu pretuire,
Val
Devenim parinti si constatam ca puii nostri (copiii) devin la randul lor parinti. Atunci intelegem cat suntem de bogati, dar, in acelasi timp, cuibul ramane gol, evident, normal, ei isi continua zborul, departe, aproape, oriunde, dar zboara.
Odata cu zborul lor ne dam seama ca trebuie sa tragem o linie.
Cu pretuire,
Val
0