Pictura de pe pânza sufletului
În culoarea timpului topit derulez secvență cu secvență fiecare nuanță a sărbătorii ce poartă un nume, puritate. Parcă a fost vis, a fost să fie cea mai frumoasă ramă a unui tablou cu chip de
VNVali NițuEsti singura dintre cei putini
Iubesc toamne și culori, atingerea frunzelor, dar mai presus de tot și toate, gândul sufletului tău, iubita mea cu părul arămiu. - „Închid ochii și simt fericirea, omul meu cu suflet de aur…!” E
VNVali Nițualbastrul din roata timpului
În duminica mersului, albastrul din roata timpului, femeia din brațele mele, setea ce curge spre buzele flămânde. Îmi e atât de dor de mâine! Mă opresc din scris pentru a privi câteva fotografii,
VNVali Nițubuzunarul timpului de la piept
- Unde ai fost atâta timp? Undeva departe se deschide o ușă albă, aproape că este la fel de înaltă ca și tine, undeva aproape ești tu, cu o rochie albastră, cu ochii la fel de albaștri, stânjenei
VNVali Nițubuzunarul timpului de la piept
Descopăr vocea străzii. Era una foarte importantă. Am întors capul și am văzut o femeie extrem de încrezută. Era soția unui potentat al vremurilor, unul care era cu nasul pe sus, imposibil de coborât
VNVali Nițubuzunarul timpului de la piept
Privesc în depărtare și-mi revăd buzunarul trăirilor mele de aici, din dreptul inimii. Acolo regăsesc imaginile femeilor din viața mea. Una mai frumoasă ca cealaltă, cealaltă mai desăvârșită ca
VNVali Nițupropriu-mi carusel (XXXIV)
Se cerne această noapte de septembrie prin plasa de stele adunată în secvențele trăirii neimaginate. Sentința copacului, dezbrăcat de hainele din frunze, a fost dată la masa tăcerii ce a adunat în
VNVali Nițupropriu-mi carusel (XXXIII)
Un alt început de săptămână și prima zi a noului an școlar. Am fost invitat la festivitatea de deschidere a Școlii "Vasile Cârlova" unde sunt reprezentantul Primăriei în Consiliul de Administrație.
VNVali Nițupropriu-mi carusel (XXXII)
Destine și drumuri, soartă și potecă, jurăminte, împliniri, neîmpliniri, un om care scrie și ajunge să-și privească viața ca pe frunza ce stă acum la picioarele ploii. O singură liniște este dată de
VNVali Nițupropriu-mi carusel (XXXI)
Sssstttt... Tăcere! Îmi creionez întrebări și scriu o piesă de teatru din răspunsuri. Actorii sunt amatori, profesioniștii sunt curioși de scenografie, regizorul zâmbește din cauza unei lumini ce nu
VNVali Nițupropriu-mi carusel (XXX)
Undeva, în cercul iubirii de semeni, o femeie frumoasă își calculează pașii pentru aș putea înțelege propriu-i mers. Brunetă, înaltă și, curios, extrem de sigură pe adevărata-i poezie. Una de
VNVali Nițupropriu-mi carusel (XXIX)
Sunt obosit de atâta neodihnă, o neodihnă a propriilor gânduri și trăiri. Încerc să-mi odihnesc mâna în fiecare cuvânt ce seamănă cu tine. Poate trist, celebru tangou răzbate de după noi, pasul nu
VNVali Nițupropriu-mi carusel (XXVIII)
Linii și puncte. Palma mea în palma ta, nu mai punem la socoteală ce-și șoptesc inimile noastre. Pe sensul vieții sunt prezent la poarta sărutului și păcatele mele devin dorințe, din ce în ce mai
VNVali Nițupropriu-mi carusel (XXVII)
Am să pot aștepta, dar ce mă fac în seri și dimineți, în zile și nopți, cu dorința? O regăsesc în fiecare cuvânt și aș vrea să fie plecată în brațele pline de flori, de tandrețea îmbrățișărilor și
VNVali Nițupropriu-mi carusel (XXVI)
Lasă-mă să te iubesc culoare, lumină și dans, cântec de dor în interpretarea inimilor noastre. Se lasă seara și o altă despărțire de zi mă trimite cu gândul la curgerea ireversibilă a unor așteptări
VNVali Nițupropriu-mi carusel (XXV)
Am ațipit o zi de vară pe brațele unor frunze din propriu-mi platan. La căpătâi i-am așezat un vers, iar costumul din culori arămii se asorta cu pălăria din fetru și pantofi de lac, cu luciul
VNVali Nițupropriu-mi carusel (XXIV)
Schițez un început de zâmbet. E ca un mugure din pomul cu trunchiul meu, frunzele și fructul tău. Este unul al iubirii, cuprins în verticala unui mers, lin și apăsat, durat în cuvinte adevărate, iar
VNVali Nițupropriu-mi carusel (XXIII)
Întreb și-mi răspund, îmi răspund și-mi întreb visul dintr-o noapte de „beție". Am intrat în viața unei femei cu iubire, credeam în fericire și am ieșit cu un bagaj extrem de greu, o povară a unei
VNVali Nițupropriu-mi carusel (XXII)
Sunt atât de trist! Însorită-i ziua de azi, îngenunchiată-i ființa mea, sus e bunul Dumnezeu, jos nisipul umed. Habar n-am de ce a trebuit să fug din propria-mi clepsidră! Eu, bobul de nisip. Tu,
VNVali Nițupropriu-mi carusel (XXI)
Curând se apropie vremea teascului. Culoarea își intră-n drepturi iar melancolia mă trimite pe banca unor amintiri din parcul toamnei. Undeva printre atâtea frunze căzute la picioarele unei zile de
VNVali Nițupropriu-mi carusel (XX)
Stau în redacție. O rază de soare îmi atinge poarta inimii și pasul ei o deschide către setea de viață. Cuvântul peniței se oprește la ora stabilită pe un cadran, dar până atunci verticala iubirii
VNVali Nițupropriu-mi carusel (XIX)
Bună dimineața, duminică de august cu nume de femeie. Zâmbesc! Vorbesc din nou cu tine și invidiez țigara care-ți atinge buzele și ceașca de cafea care-ți soarbe privirea și respirația unui alt
VNVali Nițupropriu-mi carusel (XVIII)
Din nou sâmbătă. Soare și nori, gânduri care aleargă către iubiri, spre femei prezente, alături de amintiri ce nu pot rămâne decât aici în adâncul sufletului și trupului meu. Aș vrea să pot să-i
VNVali Nițupropriu-mi carusel (XVII)
Îmi e atât de foame, îmi este dor! Dacă aș putea să adun iubirea tuturor femeilor din viața mea, într-una singură! Atunci aș putea imagina, săruta, unicatul iubirii, o femeie pe care o tot „desenez",
VNVali Nițu