A plecat colind

Iarna desenează pe geam lacrimile de gheață ale aducerilor aminte, gerul colindă casele înfrigurând oamenii, în timp ce tu așezi “o rugă” pe catafalcul tăcerii, iar “trecerea din ani” este luminată de sărbători și în același timp întunecată de dorul de tată.

Razvan,
Ma doare dorul de cel ce m-a daruit rod. A plecat ierni.
Cu pretuire,
Val

imi pare rau.. textul asta parca e scris acum 100 de ani,el dovedeste doar lipsa lecturilor.. e rusinos pentru agonia ca genul asta de poezie ajunge in prima pagina..si nici macar, chiar asa , in tot pasunismul lui , textul nu are nimic interesant

Catalin,
Este o parere, o respect, este un gand. As avea o intrebare... textele obscene au ce cauta pe Agonia? Si apoi, este doar o parere intr-o seara de decembrie.
Val

o forma mai placuta auzului ar fi lipsa inversiunii lacrimeaza aduceri aminte, in sensul in care sa se scrie simplu aducerile aminte lacrimeaza. in loc de gerunziul versului doi - colinda decembrie. oricum ramane exces demetaforizare mai departe, insa aici ideea pare a fi mai sustinuta, si oarecum sensibila, chiar si constructie, la o eventuala prelucrare, ar putea rezista, dat fiind faptul ca e un text sensibil, posibil, chiar pornit de la un fapt real. nici finalul nu e foarte bine gindit, ca finalitate, plus o rima, nu stiu cit de voluntar atasata, sau ce importanta o avea si acest lucru. per ansamblu un poem placut, dar care merita mici retusari.

Pur si simplu... MULTUMESC. Intr-adevar, ai dreptate cu gerunziul, dar mi s-a parut ca suna, ALTFEL. Am sa tin cont de sfaturile tale, sunt pertinente si bine venite.
Cu respect,
Val