regret potecile

Privește spre albastru și taci. Așa aș sintetiza eu textul acesta.

George,
Uneori, tac pentru a vorbi cuvantul din poem. Si, poemul vorbeste pentru mine.
Multumesc pt. trecere.

vali, eu am să-ți ciufulesc puțin poemul, pe gustul meu:

m-am rătăcit pe cărările vieții
prea des
cu busola ruginită
de lacrimile căzute peste ea
în ceasurile când vorbea tăcerea
nehotărârilor mele

mă lovesc de gânduri dojenite
la atingerea buzelor dezlegate
în căutarea unor răspunsuri
în cele mai întunecate cotloane

spre colțul în care sunt pus
mă refugiez
și-mi închid gândul într-un vers
care descătușează
îmi aduce bastonul cu mâner din os de cerb
și tac atunci când vorbesc

privesc spre albastru
mă plec în gând și merg mai departe
cărare spre drum

amical, silvie

Da. Intr-adevar. \"Ciufuleala este constructiva\". pentru asta exista prietenii acestui minunat site.
Multumesc, din suflet - pentru trecere.
Vali

scuze că intervin iar, dar George Pașa a sintetizat exact și e un titlu perfect pentru acest poem \"privește spre albastru și taci\"
gânduri bune, silvie

Scuzele mele că intervin, Silvia, dar nu prea merge acel titlu, întrucât seamănă cu un vers de al meu, nu mai știu din care poezie inclusă în primul volum: \"mă uit la albastru și tac până la ultima rspirație\".

... frumoasa in ciufuleala de gust(uri), sincer ma uit cu relativa invidie la voi ca treceti prin pagini si va amestecati \"gusturile\" pe acol\', zic asta ptr. ca eu is relativ nou si nimeni n-a lasat niciun condiment..., o seara frumoasa

George,
este ultima poteca pe care merg, ultima inainte de drumul meu, unul linistit si prietenos, albastru spre tacere.
Multumesc pt. gand,
Vali

Silvia,
am inteles si voiam sa leg titlul de albastru, o culoare a ochilor de pe singurul drum al meu. Un drum de pe care am iesit pt. o poteca.
Iti multumesc!
Vali

Marius,
ratacirile conduc adeseori catre o poteca, la capatul careia exista un drum.
Vali