Poezie

ziua cealaltă

era și dumnezeu acolo

1 min lectură·22 octombrie 2007

Mediu

cerșetorul din parc

vine în urma mea

atât de aproape de călcâiul meu drept

încât îi simt respirația invadându-mi primele ore

vorbește în șoaptă cu însoțitorii mei

pe care nu apuc să îi întâlnesc niciodată

întrebând copacii ascunși sub trotuare

când vor veni cosașii

să le taie sânii înverziți de bucurie

când ajungem în dreptul bisericii

își întoarce buzunarele pe dos

și ridică bucuros din umeri

Dumnezeu îl recunoaște

și ne invită în chilia sa strâmtă

înghesuiți unii în alții

povestim evenimentele ultimului weekend

eu făcusem câțiva pești să vorbească despre norii destrămați în luciul apelor

cerșetorul a mai învățat trei nume noi de străzi fără cerșetori

iar dumnezeu a ascultat ore în șir aceeași liturghie

ne despărțim spre seară de dumnezeu

cu regretul comun că nu i-am adresat iarăși

nicio întrebare

călare peste umbra mea cerșetorul

își întinde la despărțire mâna în mine

și mă mângâie ușor pe inimă

mă gâdil așa de tare încât mă cutremur ca un clopot

auzind aurul cum sună străin între coastele mele

în somn îmi amintesc identitatea însoțitorilor mei

sunt liniștit că am lăsat vorbă să nu fiu trezit nici măcar la sfârșitul lumii

001.425

Valeriu Sofronie. “ziua cealaltă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-sofronie/poezie/1749983/ziua-cealalta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.