Poezie
inocență pierdută
1 min lectură·
Mediu
cred că a fost ceva
care ne-a spălat inocența
încă de la primul sărut dăruit risipei
cu mâinile rămase în aerul rugător
am desenat încă o umbră în zădărnicie
și ne-am făcut urcuș spre semnul de întrebare
sculptat de trupurile noastre în cearceaful alb
îndoiți de-acum,
am început să ne citim ca în oglinzi visele
să condamnăm aluatul cărnii
din care am învățat atât de bine
să ne frământăm vinovăția
și n-am găsit niciun centru
care să ne întâlnească palmele
altfel decât în umilința morții
001410
0