Poezie

fereastra de la baie

1 min lectură·20 august 2007

Mediu

vopsesc pereții cu pensula roz

apa se prelinge pe robinet

un ochi imens într-o gaură neagră

savant expectorat de un virus mutant

gândul căzut în inima liniștiților

a întâlnit Numele în fața

căruia toți își vor pleca într-o zi genunchiul

cu gesturi mecanice prefer să rămân în zi

cu naufragiații captivi în inecuațiile timpului

asumându-mi un soi de libertate absurdă

mă privesc în oglinda pereților

roși de igrasie

bărbierindu-mi orgoliile

pe muzică de jazz

și nu îmi zăresc chipul

fanii mei au ajuns cerșetorii

care și-au întins cutiile în templele faraonilor falimentari

la Pris pe Champs Elysee

viziunile mi-au fost premiate cu Palm d’Or

acum pot să scot capul pe geamul de la clasa întâi

să îmi salut iubita desculță pe iarba peronului

judecatori în rol

de baby sitter ai dreptății

își șamponează perucile ruginite înaintea verdictului final

băile de aburi

mi-au împrumutat angoasele

nu zăresc nici un necunoscut în visele mele

eu și “Străinul” îmi veghez mama în cartafalcul plumburiu

și muzica asta părăsită de muze continuă să sape în timpanele mele

ultima groapă în care îmi voi înmormânta decența

001.357

Valeriu Sofronie. “fereastra de la baie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-sofronie/poezie/1740585/fereastra-de-la-baie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.