Poezie
memoriile unui eremit
1 min lectură·
Mediu
ieftin schimb face cel ce
îsi pune rămășag sufletul
și scrie cu degetul
pe fruntea apelor
cândva
vrăjit de valuri sărace
mi-am schimbat tinerețea
pe un fluture alb
am rămas de-atunci cu fluturele
mulți ani în mine
devenisem un cocon ce-și vărsa sângele
în scorburile roase de cer
eremiții
biciuiți de inflație
m-au făcut frate în stânile lor
ziua îmi ștergeam
amintirile din zilele răzvrătirii
iar noaptea împungeam cu bagheta albă
în ochii melcilor
cum stam tolănit
cu visele în iarba schitului
și număram ultimele anotimpuri
am văzut că devenisem
la fel de sărac ca valurile
care spălau nisipul de lumină
m-am întors printre ierburile copilăriei
să-mi amintesc
cum se calcă desculț în cerul verde
fără să ocolesc nici un drum
am fost un eremit
acum îmi scriu amintirile rămase în mine
ca un fluture alb
din ultimele anotimpuri
001484
0