Poezie
pământ, dar si stea
1 min lectură·
Mediu
(In amintirea ta, prietene )
e seară
mă-ntorc din vecini
sub carul cu stele
e lumea în spini
sub ea mai departe
pământ printre oase
mințite și ele
că-s veșnic
frumoase
zorit de-ndoială
calc praful luminii
m-agață în urmă
de umbră
ciulinii
mă trag înspre maluri
cu locuri umbroase
și cad între rânduri
prea strâmte
prea joase
când lacrima zilei
se pierde-n izvoare
să-și caute stânca
și noaptea
cea mare
stau trist ca o lampă
aprinsă-n amiezi
Tu - treci mai departe
dar umbra
nu-mi vezi
mă apăr de stele
cu coasta cea frântă
cenușa mă-nvinge
un vânt mă descântă
întreb de iubire
aud de mormant
învăț că se moare
și totuși
mai cânt
nimic nu se trece
nimic nu se-nvinge
sub toate se cade
o mână ne stinge
și totuși, și totuși
de vrei
de voi vrea
pământ îți sunt
Doamne,
pământ,
dar și stea
001.344
0