Poezie
ad libitum
1 min lectură·
Mediu
în abluțiunea retoricii publice
nici îngerii nu mai practică acupunctura
în abscisele candorii noastre
administratori ai Terrei
mistagogii excelând în mnemotehnica iubirii
fornăie imnuri
hrănite cu oseină dogmatică
zeităților afazice
mereu la poale de munte
mă umplu ca toți mirmecofilii de idei aborigene
și rugăciuni analgezice închin în praful acvilonului
prea târziu să mai fiu boem
oaspete de seamă al predilecțiilor binare,
molipsit tot mai des de adipsie sentimentală
mai trimit din când în când câte o săgeată filipică în sus
fără să aștept nici un răspus
eu, ostracizatul dintotdeauna al grădinii
001365
0