Valeriu Perianu

P.S.Furat de atmosfera poeziei am omis sa-ti atrag atentia ca pluralul de la paradox este paradoxe si nu \"paradoxuri\",deci ultimul vers ar trebui sa fie
\"tu nuanțe-alb, eu semne-paradoxe\" si cu cratima de preferat.Poate fi o sugestie de cabala sensibila.

Este cel mai \"intelept\" si realizat poem al tau.Imi place ca ramai lucida in sentiment si asta da greutate trairii.
M-ai convins.

Ai la prima strofa in doua versuri trei sinonime si nu da bine:
\"se întâmpla fixarea luminii pe (cercuri)
(concentric) mă invidiai pentru cuvintele acelea
pictate (rotund)\"

Exprimarea

\"trupurile noastre de rotație
în jurul jocului\"

este ambigua,dar daca elimini pe \"de\" atunci versurile sunt valoroase fiindca sugereaza numeroase interpretari,deci

\"trupurile noastre
rotație
în jurul jocului\"

Expresia\"mâini absolute lipeau
jumătăți cerebrale (de cuvant)\" as zice eu.
In fine,esti vinovata cu simtire poetica nonconformista,ceea ce-i bine.

Alina,am inlaturat acel nefericit\"il termini pe dumnezeu\" si am pus\"il absolvi\"precum si chestia cu vaca,unde iti aruncai poemul in aer.In sine, ideea trecerii pe la poarta poemelor este frumoasa,dar as fi preferat sa spui\"tu mai treci din cand in cand cu plopii fara sot pe la poarta poemelor mele\".Oricum eu ti-am mesterit-o cum am crezut de cuviinta si sper sa fie o varianta agreabila pentru tine.

îți scriu rareori
anacolut
grămezile de timp
se arhiveaza intre noi
tu treci zilnic
statuile primordiale
prin oraș

îl absolvi pe dumnezeu
de mâine ești filosof

între dealuri
gândul meu străin
ierburi înalte
o poză zimțată
de-atâta copilărie

astăzi
mai punem un punct
sau două
buzele se închid
între vieți
cu semne
de punctuație

zeii cresc totusi
si tu mai treci
din când în când
pe la poarta
poemelor mele
întorcând privirea
nenumitelor sentimente
de deasupra nopții

în
duminica Sinelui
crucile si ele
sunt virtuale.






|

Vreau sa-ti spun apropo de \"infruptarea de pe site\" de care vorbeai deunazi.In mod fatal cred ca toti poetii dau tarcoale acelorasi imagini,fiindca temele sunt batute de mii de ani.Depinde insa de cum muta fiecare decorul si ce scenariu urzeste.Spun asta fiindca eu am intr-o poezie versul\"pe cerul gurii ascunsi de sarut\",care aduce cu expresia ta.
Alina are dreptate ca ai exprimare prolixa in acest caz,si trebuie sa corectezi ceva.Fiind vorba de o atmosfera de desert irakian, cu tancuri,fum,cimitire si coioti cred ca ar trebui sa iesi din aceasta \"gradina\" astfel:

\"Tancul molfăie coiotii
pe o streașină de amintiri
cimitirul sumar
se închide in versuri
rai nerostit pe cerul gurii
crucea nopții ramasa
usa in grădină\".

în se încrâncenă coioții.

Daca ai vocea din prima melodie si in afara studioului,esti tare!Pacat insa ca ti-ai ales melodii prea lente si cu tonalitate joasa.La siguranta glasului tau poti canta orice,si atunci e de preferat ceva vivant.

\"Mai fac o plecăciune esenței ce subzistă\" este un vers bun
in sine si care pus intr-un context potrivit poate fi grozav.
Celelalte versuri,ce sa zic,vorba lui Fanus Neagu: bune de pus pe gardul vecinului ca sa-i moara gainile.

Atentie la expresii ce pot fi interpretate literal,la propriu,ex.\"fluiditatea i-a țâșnit prin nări\".Eu stiu ca tu gandesti corect ceva anume,dar modalitatea de a transmite este precara.In plus uzitezi notiuni abstracte care nu se sprijina pe ceva palpabil si deci raman fara ecou,ex.\" absurd etichetând în fond abstractul\",sau concepte generale care traiesc ad-hoc experiente improprii,ex.\"raționalul se cambrase\".Poate daca foloseai \"ratiunea\" in loc de \"rationalul\" ar mai fi mers,asa insa este o fortare a limbajului ce nu are semnificatiile dorite.

Cu bunavointa ai putea face un poem astfel:

\"in fond lumea cu totul
etichetand absurdul
haosul stampilat incoerent
ratiunea cambrata in suflet
cosmos armonizat ca un mouse
ce mangaie intregul inteles\".

Mersi pentru caracterizare,cum ca nu as fi destul de profund.
Referitor la motivatia fiecaruia de a scrie,aceasta nu poate fi contestata.Este clar ca fiecare avem motive suficiente de a ne destainui,dar,atentie,trebuie sa convingem prin emotie estetica.Deci nu este suficient sa ai o traire speciala, s-o pui oricum pe hartie si gata,suntem poeti.Fara transfigurare artistica confesiunea va fi apreciata doar de coafeze si precupete.
Oricum, esti dulce in naivitatea ta crezand ca motivatia gestului de a scrie confera automat si valoare lucrarii.

E bine daca nu te-ai suparat.Lucreaza mai mult pe text si reciteste-l dupa o saptamana,dupa o luna si vei constata singura ca nu te satisface.Extrage imaginile si expresiile valoroase si alcatuieste un alt poem asa cum am facut eu din \"jungla\" ta.

\"am formulat definiții
scormonind necesitatea
raportarea adecvată
la limită
aberație clasică
feed back-ul nedefinit
ca atractie galbena
inima scăpând flautul
emotiei anticipate
zestrea Poimâine
neprafuita.

Imi pare rau ca am citit poemul.Daca as spune ca-i nereusit as minti.Este o simulare de lirism care poate satisface necunoscatorii sau snobii.Cine are fler insa,isi da seama ca-i o manopera de ucenic nevrednic.Am sa-ti reproduc prima strofa si te rog sa o judeci ca si cum nu ar fi a ta ci a mea:

\"mi-am formulat întotdeauna definiții
condamnabil act banalizator
scormonind din necesitatea de precizie zgârie-creieri
raportarea adecvată
știind că ele nu reduc știind că ele nu limitează
sunt pur și simplu limitate\"

Astept sa-mi lauzi versurile de mai sus\"

Corecte observatiile lui Adrian.In plus as remarca nereusita mentinerii tensiunii oculare(glaucom)pe vers si a celei psihice pe idee, ca urmare alternezi versificari facile(\"luat cu rădăcină replantat\",\"neliniști-vârcolaci de zâmbet de copii\",\"când glaucomul psihic va ajunge
în punctul mort\",etc.,cu versuri ce au greutate specifica mare(\"cerul se lasa pe spate\",\"imbracam sufletul pe dos\").
Si fereste-te in general de termeni tehnici acolo unde iti propui sa faci lirica obisnuita.

Elena,ma bucur ca te-am inveselit.La mine dupa cum ai observat este un fel de cimitir de la Sapanta al poeziei.
Din pacate insa mortii raman tot tristi.

unu adunat cu el, si nu cu celalalt unu, nu da
in-diferenta, ci indiferenta.

Elena,aceasta poezie trebuia remarcata de prietenii nostri.
Dar eu stiu ca exista o moda si un gust al destainuirii, nu si al trairii in sine.\"Padurea rapita\" poate parea desueta la prima vedere,dar ea are o maretie si o noblete pe care numai imnul inaltat iubirii il poate reda.Recunosc in acest frematator poem voluptatea daruirii pentru cel iubit,asa cum
apare la \"Barbatul\" Magdei Isanos sau la Nina Cassian:

\"Cad in genunchi si-ti multumesc iubire
Pentru inaltul pact ce ne uneste
Timbrat de-a fericirii stea subtire
Si-ti multumesc si pentru deznadejde\"

Este o poezie adevarata,netrucata,fara pretentii de cine stie ce metafizici esoterice,dar cu o calitate rara:aceea de a transmite emotia estetica pura intr-o versificatie pe care nu o reusesc si-o resimt ca infirmitate stilistica.
Referitor la eseuri,fara suparare,sunt naive.Tu ai dovedit ca esti poeta si ar trebui sa urmezi aceasta cale si sa scrii in aceasta maniera.Spun asta fiindca ai si poeme fara rima,cu vers liber sau alb,dar nu sunt reusite.Si nu sunt reusite fiindca in ele trebuie sa faci eseu.Poezia moderna de idei transmite sentimente,ori tu poti sa reusesti in maniera clasica,prin sentiment sa dezvolti idei.

P.S.Ai remarcat bine la poemasele mele ca au o logica estetica.Asta am si vrut sa demonstrez, ca arta poate umaniza cele mai sterile concepte,ce sunt desigur furnizate de stiintele exacte.A reusi sa faci un poem despre o formula
stupida ce neglijeaza calitatile lucrurilor este cel mai mare omagiu adus frumosului.

Si pe mine ma deranjeaza rima in general vorbind,dar este singura modalitate de a te infatisa lumii ca prizonier al propriului poem.Incantatia da sens tragicului ca mistica a \"rostului\" ce trebuie rostit in intervale nu de timp ci de consonante.
Reflectie fina la E=mc2.Intr-adevar,curbura sufletului se inchide undeva ca o planeta ce ne paraseste.

Claudiule,m-ai facut praf dar nu si poezia.Trebuie sa stii(macar de la Calinescu citire si altii)ca arta opereaza cu imagini.Daca poezia mea este totusi o \"imagine breloc\",e OK,
pentru ca obligatoriu, aceasta trebuie sa redea o idee in mod natural,chiar daca noi nu suntem in stare sa i-o pregatim apriori.
Cuvintele deci,multe,putine servesc doar incropirii unei imagini ce vrea sa se impuna ca alternativa de gand sensibil.Incearca sa intelegi fiecare vers,ce poate sa-ti sugereze si apoi sa faci caricaturi la poem.Daca insa stacheta pe care o propun este prea sus vis-a-vis de posibilitatile tale intelegere,sorry.Eu nu scriu poeme care sa se cante in berarii.

Toate cunoscutele isi au locul lor in ordinea fiintarii,prima,a doua,a zecea,a mia,numai necunoscuta generica poate fi a \"oricata\".Este vorba deci de un numeral ordinal special(deoarece este instar omnium),mai ales ca in sirul nedefinit al celor nenascuti inca aceasta pozitie poate fi si in trecut si in viitor.
Examenul de poet,estet si filosof mi le-am luat cam de multisor.N-am crezut ca unui poet i se pot cere explicatii.I-as cere si eu lui Eminescu de ce a spus \"cobori in jos Luceafar bland\",dar mi-e jena.O fi stiind omul de ce zice asa.Ramane sa meditez, fiindca nu-l pot trece la atelier deocamdata.

Vad ca nu a disparut inca \"refuzat ptr.corectura\".Alina,tu faci corectura? Oricum eu voi penaliza pe cel cea scris cu rosu aceasta propozitie.Prescurtarea de la \"pentru\" este \"pt.\" nu \"ptr.\"

oricata,desigur,sper ca se poarta inca licenta poetica.Ar fi culmea la cat sunt de minuscule poemele mele sa fac si greseli de grafie.Se vor obisnuilectorii mei pana la urma cu tot felul de inventii.