Poezie
Sperietoarea
Procesul...
1 min lectură·
Mediu
La umbra frunzelor de soc
Meridianele se-ntorc,
Bătrânul ceas e un oval,
Iar doina surdă, un caval.
Se-aud cocoșii dimineții
Cum cântă pe sub pâcla ceții
Și imbrăcată-ntr-un palton,
Dă glas orchestrei de bon-ton.
Cu pălăria ei pe-o parte
Și câlți, la mijlocul de noapte,
Cum suflă vântul și o-ntoarce
Pe un picior de dor o toarce.
Ce pațachină-ntr-un picior
Întoarce păsările-n zbor,
Iar fulgerul fulgerător
E cântăreț sau chiar actor!
Și-n circul cela circular
Și spânzurată de-un fular,
Mărita doamnă, pe hotar,
Alungă păsările, doar.
Cu un penel s-o penelezi,
Cu penele din pene verzi,
Într-un chenar s-o desenezi
Și noaptea toată s-o dansezi.
Ți-e frică dacă ai să treci
De ochii ei pustii și reci,
În cercuri largi să o dansezi
Cum vântul, vânt, o vânturezi.
Mișcarea-n cerc este deplină
Ca-ntr-un picior de balerină,
Alungă păsările, doar
Mărita doamnă, ce bizar!
064368
0
