Valeriu D.G. Barbu

întâi de toate ai făcut un spectacol de poezie la Roma, la Uniunea Scriitorilor Italieni FUIS, alături de minunatele personalități împreună sosite... apoi, textul de sus, fie el personal cumva, vorbește despre lumina din oameni deci uite și ecoul ei

o să vă mire cât de mult citesc cei din cenaclul nostru... mulțumim OTT

și uite așa am și eu ce să pun în vârful bradului, steaua
am corectat a4a
acum, pasc literele în voie nădăjduind să ajung poetul
pace vie Pașă drag și supușilor tăi
Crăciun cu bine tuturor

ehehe... bătrâne lup al mării cuvintelor, sunt hămlețit de sceptic față de alde alterați ego ce-mi bântuie textele

tu știi fizică de aia cuantică bag samă!
sau știi că în trenurile alea numai fără bilet se poate urca
ms

un an 2019 important, pentru că mulți îi vom supraviețui!

pfiu!... nu mă așteptam la un așa impact
pur și simplu am deșertat supărarea pe absentul meu moș crăciun
(vă confesez că m-au pus odată neamurile să mă strâmb mascat în moș
copiii mă îndrăgeau pe bune și m-au recunoscut imediat, mai ales pentru că
nu am știut să-i mint, în plus, le-am spus la nepoți pe șleau că toți moșii din lume sunt tații, bunicii sau angajați cu ora de ăștia și că totul e pe cheltuiala părinților...) aveam în acel moment teama că-i voi dezamăgi, ei bine, nu... și ei se prinseseră dar de dragul cadourilor se prefăceau că ei chiar cred în moșu
acum, pe bune, să vină Crăciunul și să fim buni măcar cu noi înșine, recunoscându-ne cât de zgârciți suntem adesea față de cei care sunt sub limita supraviețuirii
mulțam tuturor

\" Tu taci
Doar cu tăcerea
mângâi spinii de revoltă, sângerând subțire
Te caută departe
răscolesc abisuri
doar cu tăcerea halucinant arunci mreje
tîind catarge corăbiilor în derivă
nu știu că -pretutindeni-ești
și aici
când cu berbeci de gând lovesc
ritmat în poarta cerului Tu taci!
ca nu cumva descoperindu-și ascunsul gând
spre Tine să-și întoarcă palid caninul morții
negru-sclipitor
cu o mână te imploră
cu alta-nfrigurați ridică un zid
Tu însă îi înfășori cu scutecul tăcerii
cu infinită grijă potolind delirul
ca-ntr-un târziu s-aprinzi din cremeni
flacăra-Ți, zefirul\"

Ori nu este El cuvântul
Cel potrivnic s-a răzvrătit pentru că-i lipsea iubirea
noi
încă nu știm Tăcerea
vorbește în fiecare din noi
basta că
cine are urechi să audă!

poetic este frumos mesajul
nu o prinde în nume de rău

Cu stimă VDG

aș fi trecut Dunărea înot
să-ți șterg cu trupul ud
regretul de pe frunte
dar m-a înlănțuit un zâmbet evadat din vis
și am rămas rădăcină
însângerată
în câmp de maci

cu gândul doar
mă întorc pe toate părțile
ca la rotisor
pentru a găsi poziția din care să te văd
mai viu

Nicoleta săru-mâna d-șoară, uite
de bucuria revederii las pe mâine ceea ce vroiam să zic de text
Țin pentru tine o lalea albă

eu scot orice standardinzare obiectivă din noțiuni care pot sau nu, pe principiul \"dă-mă naibii că sunt cult\",
deteoretizez mesajul pentru că \"la mulți ani\" se spune pe muzica sufletului mai ales pentru tatăl lui Ela și nu mai puțin lui Mircea Lăcătuș, mă duc în cireș în scoarța lui și de acolo strig prin frunze, prin fruct, în lumina emoției simple a tuturor coincidențelor:Stradivarius, bre are dreptate Ela!
și plec lăsând o dâră de trandafiri roșii în urma mea, spre cireșii din iunie, murmurând ca pe o rugă:\"la mulți ani\" celor care sunt pe muchia dintre ani și să le sculpteze norocul viori în inimă
VDG

\"Vântul din sud\"
aduce peste \"ape\" unda unui \"lamulțiani\" în cerc eliptic
să urci printre ani cu zâmbetul verii
să ai bucuriile întregi
succesul să te știe pe de rost și să te tutuiască
să nu-ți fie grabă să te îmbeți
până nu aduc eu vinul din struguri, de ăla!
cu stimă VDG

Ela, mulțumesc pentru prilejul de a \"felicita\" un tânăr poet
despre care se va auzi!

Expeditorul: Neacșu Lupu din Câmpulung
Autorul ei este un Neacșu Lupu din Câmpulung. Cu numele întreg îl cunoaștem încă din timpul domniei lui Vlad cel Tânăr (1510-1512), dintr-un document care îl menționează ca având un proces de datorii cu negustorii brașoveni. Se pare că el însuși făcea negoț cu mărfuri turcești și avea oameni (printre alții chiar pe ginerele său, Negre, pomenit în textul scrisorii) anume de le petreceau din sudul Dunării prin Țara Românească și de aici în orașele din Transilvania. Așa s-ar explica legatura lui cu junele Brașovului care și-l făcuse corespondent informator în legătură cu manevrele armatelor turcești.

Destinatarul: Hans Benkner
Despre adresant, Ioan, Johannes ori Hans, Hanăș, Benkner, Bengner, Beagnăr - în funcție de pronunțiile română, germană sau maghiară ale acestui nume - știm că era județul (primarul, primul magistrat, Burgermeisterul) cetății Brașovului. Documentele arată că ocupa această funcție și în 1511, dar și multă vreme după data primirii scrisorii de la Neacșu din Câmpulung, în 1545 și în 1559. (Putem însă presupune foarte bine că au fost doi Burgermeisteri ai Brașovului cu acest nume, tată și fiu, știut fiind că, în multe cazuri, magistratura cetății se moștenea). La 1559 sprijinea pe diaconul Coresi spre a tipări Întrebarea creștinească, care nu este altceva decât traducerea Catehismului lutheran. Împreună cu alți doi fruntași ai comunității săsești, Fuchs și Honterus (acesta din urmă fiind celebrul predicator și cărturar, militantul cel mai activ al lutheranismului), întemeiase la Brașov o \"moară\" de hârtie, prima întreprindere de acest fel de pe teritoriul românesc. Știa bine românește și încuraja scrisul în limba română, îndemnând pe români la îmbrațișarea lutheranismului, cum aflăm din Cronicon Fuchsis-Lupinae Oltarium (editată de J.Trausch în 1848). În acest sens Coresi îl și pomenește în predoslovia Evangheliarului de la 1560.

având privilegiul să citesc acest volum înainte de tipar, pot spune că majoritatea care îl vor citi vor fi cuprinși de un soi de bucurie vie și vor mărturisi că au întâlnit un autor complet, Teodor Dume... felicitări cititorilor norocoși!
volumul ”Exil în durerile altora” chiar este un exil inițiatic iar Teodor nu ia suferințe cu chirie să ni le ofere apoi ambalate lucios, ci curăță filtrele noastre, ale cititorilor, pentru a putea percepe viața așa cum e...

viciile cu virtuțile se confundă uneori

o carte cu texte rafinate, o fi din pricina rafinăriilor existente cândva de prestigiu în zona folclorică unde viețuiește Pașă?!
textele acestei bijuterii de carte le bănuiam ba descântece ba rugăciuni păgâne...
George, îmbătrânești în rele! Descoperi parfumuri în aranjarea tâlcurilor altfel... ia să fie lumină, să nu umble orbecăind printre degetele cetitoare...

e una dintre cele mai ”nervoase” cărți pe care le-am citit anul ăsta

RR iartă târziul... / altfel cum aveam să transmit starea?

că doar n-o să arunc cu geamu meu în praștia ta, firește că ...dă-te de la geam să nu ți-o iei!... Lumile alea cică sunt paralele dar nu prea, sunt aproape sau insuficient, deci nu sunt paralele! Ai auzit de lumile astea? - dacă nu, privește liniile de cale ferată cu mâinile la urechi, cine știe, poate trece ăla...
unde ai văzut la mine ceorență și cursivitate vreodată? taman neseriozitatea asta aparentă te trezește din blândețea cuvintelor și te pune să le și gândești
iar dacă lângă steluță pui și vin, bani, flori, cărți bune, tutun, mașini de curse, cai de rasă, margini de păduri, lacuri, mări, bărci și praștii noi(fete nu, că mă spui soției) poate că îndrept lumile alea neparalele sau le sucesc perpendiculare, văd eu, am timp alți 50 de ani de acum încolo!

mulțam de lumină

un punct de vedere destul de just... însă, unii tocmai sistemele le leapădă și duce dincolo de viață prin iubire ce mai rămâne din bietul suflet tăvălit prin materie... un soi de kenosis