Valeriu D.G. Barbu

La mulți ani
să-ți fie toamnele cu rodul bogat, bucuriile întregi și norocul să te știe bine să te tutuiască!
Dana este o dedicație tare frumoasă.

da Ștefan centrăm
și soarta dă cu capul!
Poemul mă duce în odaie la tine în lipsa ta
acolo voi lăsa pe masă o cană cu vin
sper să te întorci de la ispitirea lumii și vei aduce oglinzii tale urme de săruturi atomice pe obrazul tău!
cu drag valu
merită citit textul și chiar dacă are steluțica de care te poți lipsi!

Valeriu Dandeș Ganea - asistent tehnic Roma

aproape întotdeauna sfârșitul marchează un nou început,
înlocuind \"orice\" cu \"fiecare\" enumerarea vine altfel - dar tu știi mai bine, este \"solo una questione di gusto\"
îmi place liniștea slobodă care plutește încă în urma poemul tău care îmi place, observ o sintetizare, o altă formă de prezentare a ideilor tale care sunt în mod sigur nenumărate, doar că ești un \"zgârcit\"!
cu stima deja cunoscută.... mă duc la cules poamă!
Valu

Ești nu doar o maestră a cuvântului,
ai picurat suflet în acest mesaj și vine ca o dovadă de sinceră prietenie pentru o femeie deosebită,
vă doresc la amândouă multă sănătate și lumină în suflet.
Cu stimă Valu

femeie cu șarpe docil încolăcit în jurul formelor ei
speranța subțire lunecă spre pod, dedesubt apele unui destin cu ceas la mână și pe cadranul lui cuvinte împinse de secundar continuu dintr-un colț al odăii înspre geam
și teama sporește dizolvându-se în aer...
gata
Cu stimă vdg-ul

îmbrăcat în menestrel venețian
cu o liră furată
am recitit poemul tău și acum degetele sunt cuminți
corzile sunt în creștere disperată în jurul trupului meu
în poziție de cerșetor...
recitesc,
nu mai găsesc drumul spre azi!
vdg-ul și stima lui intactă

e o natură a contorsionării
te pune-n teasc, te chinuie, te zbate,
te lasă în ciubărul epigramării:
natură moartă sau...picior în spate?

însurătoarea-i ca un cerc - ori lesă?
cei din afară vor să intre zic
iar cei intrați vor ca să iasă
părându-le că-i acest cerc prea mic!

ceasul 13 (aici e 17)
dacă mai cunoașteți emoții de astea înseamnă că iubirea încă vă mai dă credit
focul se întreține cu \"lemne\" din oase, din vene, din nerv!
Cum îmi mai place să-mi închipui \"mâța aia\"!
Cu stima la maxim valu
(vineri vine...!)

DANDEȘ pentru că nu Vialon
Atacurile dumneavoastră le provocați iar apoi pozați în victimă
Gata, prieteni?!

>b>\"Oi fi io prost și urât dar sunt membru permanent al M.A.N!\"
probabil trecându-l la \"personale\" acest text vă pune în evidență ceea ce vă frâmăntă obsesiv în lipsa unor preocupări demne.
Numele meu este Dandeș și sunt un postator independent pe acest sait.
Pot face o comparație între ceea ce am scris eu în subpaginile care le țineți în minte ca o ofensă și acest text și ultimile dumneavoastră intervenții în paginile mele și pot spune limpede că eu nu am făcut nici un atac la persoană precum văd aici.
Dacă vă place să mențineți o atmosferă de genul acesta și să vă faceți remarcată astfel, este o problemă strict care vă privește.
Nu vine în dauna mea, nu mă lezează într-atât încât să \"chițăiți\" de satisfacție, eu scriu slab dar scriu nu mă joc de-a polemica.
Locotenentul și sluțirea intenționată a numelui meu sunt \"lopățele\" pentru un nisip prea departe de pașii mei.
Se poate trăi și în bună înțelegere vă spuneam cândva însă uite cum preferați...!
Sunt dezamăgit și sunt îndreptățit să vă consider nu tocmai demnă de a vă păstra în atenție.
(vă recomand cu plăcere să vă vedeți de creațiile artistice autentice, probabil încă ați mai putea \"da\" ceva!)
Valeriu Dandeș Ganea (soldat rezervist Marina Militară radiolocatorist)

când un vers -mai ales primul, începe cu \"eu\"
când nimicul devine atotcuprinzător
iar tăcerea este rostită: fraților...
ascultați la mine
și o oglindă reflectă nezisul real interior, profund
când un cuvânt sumă, cât o tăcere circumscrie în el țipătul imploziv
iată
omul acesta iubește
este un halou, un țiuit departe venind de peste milenii
doar un îndrăgostit
începe cu \"eu\"!
Ea este undeva departe
imensitatea iubirii ne lărgește așa încât \"ea\" rămâne mică
precum ceasul de pe turla bisericii văzut de peste dealuri prea înalte!
Să stoarcem tăcerii un vers!
Iubirea devine reflexie în oglinzi \"la vedere\", nu?!
cu admirație valu pentru un om căruiaîi rămân tăcerile \"mici\"!

tu scrii de regulă în chei
încerc și azi să ating măcar una fără să dau sper
\"în altă undă\"
iubirea dintâi este sacrificată
primul adevăr durerea
prin timp vine ca și spiritul
un suflet pe urma unei iubiri protejate
al doilea adevăr
deci:
văd o separare limpede dintre iubirea însăși și nevoia de iubire, >deseori confundate(aducător de dezastre)<
mă risc să afirm că ești foarte atentă la sentimente
le treci prin filtrul minții considerând că totul trebuie analizat profund, eu am mers până acum pe ceea ce simt mai mult și am fost norocos!
cu admirație valu

crucea ne dă verticalitate dincolo de semne cardinale
vin spre tine cu dorința îmbrățișării - sunt cruce!
nu mai dovedesc deschid brațele - sunt cruce!
(pot continua)
în lipsa crucii am fi fost chirciți sau...
(și probabil trec pe mess restul)
poemul se comentează cu inima
cu stimă valu

un om pe drum mi-a spus așa cândva:
\"nu toți cei care te bagă în \"cct\" îți vor răul și nici toți dintre cei care îți întind o mână să te scoată îți vor binele!\"
sau:
Dacă îți spun că ești un tânăr deosebit și îmi ești drag, probabil îmi vei deschide ușa, iar dacă îți spun că ești un nesuferit ce faci?!

Umblă aproape dar nici chiar atât de aproape de oameni, umblă muuult și vei vedea că toate duc spre un van perfect

oricum tinerețea ta frumoasă nu trebuie închisă în gânduri
trăiește-o fratele meu!
cu stimă valu
mai trec

îmi spui că îmi scrii
ceva despre cheile uitate nu știu unde
și zâmbești când eu mă prefaceam că nu văd
azi am descoperit cu uimire
ce frumoși călcâi ai tu iubito!

asta mi-a inspirat textul tău
cu scuze valu

îl citesc a câta oară și-l declar definitiv poem acest text
sunt leneș să-i fac un com criticos, spun doar că sunt prins în liane, cifra unu o aud cum mă strigă și visul femeiei îmi răsucește prin titlul tău
cu admirație cel care știe să citească!

urmăresc cu interes și învăț multe aici pe sait
am respect pentru cuvântul scris aici și încerc emoții deseori noi,
nu am purtat apele nimănui, era doar un semnal și nu singurul
în care se cere să vă mutați circul comentariilor chiar și motivate de fațadă, în plan privat.
Amândouă atât Ioana cât și Carmen sunt două doamne demne de respect ca om și ca artist, au produs ceva texte care sunt de clasă dar s-au pierdut în comentarii în care nu văd altceva decât un joc decadent, tragicul este în faptul că se insistă, libertatea cuvântului nu-i lege pentru toți, regulamentul saitului nu-i lege pentru toți și toleranța editorilor este benefică în mod sigur creației astfel rămânând la aprecierea fiecăruia cât să abuzeze de acesată toleranță și cât nu.
Nu este de criticat doar un text, doar o atitudine ci este de revizuit în fiecare din noi la mod personal ceea ce vrem să obținem prin comunicarea atât de liberă aici.
Bucuria mea cea mai mare nu ar fi să nu mai fiți prietene sau să nu vă mai apreciați textele indiferent de formă ci doar să vă păstrați clasa înaltă, să nu mai permiteți prin atitudinea de până acum să vă prindă în joc alții, să fiți niște doamne nu niște precupețe, ar fi păcat atât pentru imaginea voastră cât și ca model nouă ăștia noi din sait, care vom face la fel și nu uitați nu ați inventat voi coada la cireașă!
Cu respect pentru tot colectivul din acest sait și pentru Ioana închid cu rugămintea să nu luați în râs nicio opinie.

...după cea de a XXVII a filă
mustind în culorii vii - amarul se extrage prin centrifugare
dacă sufletul percepe usturime în conștiența că este
dacă mintea percepe acumulare electrică ce n-o mai dovedește
a acumula
înseamnă că se trăiește într-un spectru așa de larg încât pasului îi este \"floare la ureche\" să măsoare în unitate de măsură personalizată \"anul\" spre \"fila\" a XXVIII a
(preaniversabilul pas îmi surâde și...acum știu!)
cu admirație valu