Poezie
scântec
1 min lectură·
Mediu
valsăm printre clipe
două perechi transparente de mâini
pe aceleași clape de pian, firele ploii
tu acolo - eu aici și-un ocean
între praguri
aștepți
să-ți deschid ușa desenată
pe zidul de ape
aștept să vii, oh! aerul meu
și facerea lumii să-nceapă
distanțele
tânjitul acolo
și un aici anonim
s-au regăsit înaintea noastră
mărturisind despre noi
lipseau mici gesturi finale
săvârșirea sărutului
pașii cu respirația întretăiată
promisiunea mea
să fiu străjerul acestei iubiri implozive
întâlnirea noastră a trebuit
să o mijlocească un cataclism
scufundând toate distanțele
și din colțul buzelor tale
să răsară soarele meu
ziua în care
abia m-am născut iar tu
ai devenit femeie și oriunde
să se numească de-acum nicăieri
în afară de ușa, iată...
în pieptul meu decupată
001.775
0