Poezie
absint
1 min lectură·
Mediu
absint
ochii tăi în noapte
îți sorb absența cu o sfială
aproape liturgică
plutesc prelins
peste umbra imaginară
crezând-o altar
apoi
mă scufund amneziilor ca și cum
te-aș fi ucis cu mâna mea
sugrumând ultima rază de lună
cum să-mi mai fie dor când
pare că
nici nu te-ai născut?!
001265
0