Poezie
mi-e foarte rău, deși n-am nicio boală
1 min lectură·
Mediu
Mărturisesc aici, ca pentru prima oară:
ursite prefăcute, parșive, în cosașe
ce iarba gândului dintâi sublim doboară
îmi lasă câmpiile de doruri iar golașe...
Mi-e foarte foame, deși mâncat mai sunt
de ancestralii cari ce-mi rod din vise.
Cutremurele sorții scot din mine unt
cum scot ocnașii sarea - Când iarăși mi se
îndoaie șira spitalele surâd, mă văd client,
așa văd ele smerenia, omul răpus de om
ce-n mine încă leacul triumfă aparent,
de mila literei orfane și-a unui crunt atom.
Mi-e foarte sete, deși sunt înecat.
De păr mă ține clipa cu capu-n jos sub ape
ce clocotesc în hohot de-o ciudă fără hat
cum crucea mea și cerul dau siluit să-ngroape...
acești bicisnici demoni ce-n neiubire zac.
Mi-e foarte rău, deși n-am nicio boală -
mi-e foarte vie moartea - ce vine oricui de hac
și nimeni nu-i să-mi zică: hai Lazăre, te scoală!
001.932
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valeriu D.G. Barbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeriu D.G. Barbu. “mi-e foarte rău, deși n-am nicio boală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14119749/mi-e-foarte-rau-desi-n-am-nicio-boalaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.